Turta

Turta, sau Ciurul zânelor, este o plantă perenă din familia Asteraceae, erbacee, mică, spinoasă, cu rădăcină groasă, de 2-3 cm, care străbate în pământ până la 20 cm, cu frunze argintii răsfrânte, cu foarte mulţi dinţi şi inciziuni profunde, îmbrăcând la mijloc o inflorescenţă cuprinzând flori tubuloase alburii, strâns înghesuite, mărginite de un aşa-zis involucru din false frunze albe; vegetează locuri pietroase şi coline calcaroase prin bărăganuri, livezi şi locuri sărace mai ales la munte, în toată Europa.

Are o istorie destul de îndelungată de utilizare medicală în Europa, a fost pomenită în scrieri chiar şi pe continentul American, dar în medicina modernă este mai puţin folosită. În trecut a fost considerată afrodisiacă, utilă în tratamentul spasmelor tractului digestiv, în afecţiuni ale ficatului şi vezicii biliare, în hidropizie, retenţie urinară. Rădăcina era considerată antibiotică, antispasmodică, diaforetică, digestivă şi carminativă, uşor diuretică, febrifugă; a fost de asemenea folosită în tratamentul unor afecţiuni ale pielii, precum eczemele; un decoct din rădăcină se folosea extern pentru curăţarea rănilor sau sub formă de gargară, ca antiseptic. Era considerată benefică în afecţiuni nervoase şi în amenoree; în Ungaria inflorescenţa era tradiţional utilizată ca vegetală.

În publicaţiile de profil de la noi din ţară, de la mijlocul secolului trecut, se menţionează observaţiile unor medici ai vremii care notau că rădăcina de turtă exercită o acţiune recomandabilă asupra sistemului nervos central şi o prescriau în hipocondrie, isterie şi manifestări paralitice, apoi pentru rănile şi ulcerele purulente, ori contra bolilor reumatice şi gutoase. Se mai nota că decoctul din rădăcină stimulează transpiraţia şi sporeşte cantitatea de urină, combătând stările febrile, favorizează menstruaţia, stimulează sistemul nervos şi este vermifugă şi, de asemenea, eficace în multe boli de piele. În medicina populară românească avea aceleaşi întrebuinţări.

Studiile recente au găsit şi confirmat pentru Carlina oxidul, care este componenta principală a uleiului esenţial al acestei plante, o puternică activitate de combatere a unor microorganisme precum Streptococcus pyogenes, Pseudomonas aeruginosa, Candida albicans, şi C. Glabrata. S-a înregistrat, de asemenea, o puternică şi selectivă activitate împotriva microorganismului Trypanosoma brucei brucei (agentul afecţiunii cunoscute ca boala somnului), făcând din Carlina oxid un compus promiţător în dezvoltarea unui medicament pentru tratamentul tripanosomiazei Africane şi împotriva acestei bacterii gram-pozitive multirezistente.