Tămâie – Fares.ro
×
x
RĂMÂI CONECTAT!
Lasă-ne adresa de mail şi află noutaţile Fares!

Tămâie

Frankincense (cunoscut și sub denumirea de olibanum) este o rășină aromatică folosită în parfumuri, obținută de la copacii din genul Boswellia din familia Burseraceae, în special Boswellia sacra (sin. B. bhaw-dajiana), B. carterii, B. frereana, B. serrata (B. thurifera, incensă indiană) și B. papyrifera. Cuvântul provine din vechile franci franceze („tămâie de înaltă calitate”).

Frankincense este o rășină care se coletează de pe copaci cu vârsta de aproximativ opt până la 10 ani. Rășina fină este produsă în Somalia, de la care Biserica Romano-Catolica isi achizitioneaza cea mai mare parte din stoc. Studii recente indică faptul că populațiile de copaci sunt în scădere, în parte din cauza supraexploatării.

Rășina conține acizi boswellici, rezine, gumă, ulei esențial, incesol acetat, felandren. Tămâia a fost transportată în Peninsula Arabica de mai bine de 6000 ani. Utilizarea sa a fost caracteristică în riturile religioase din întreaga Mesopotamie și în Marea Mediterană de Est încă din cea mai veche antichitate.

Frankincense a fost reintrodusă în Europa de către cruciații franci, deși numele său se referă la calitatea sa, nu la franci înșiși. Deși este mai bine cunoscută drept „incincă” pentru occidentali, rășina este cunoscută și sub denumirea de olibanum, sau în arabă al-lubān (لبان, aproximativ tradusă: „ceea ce rezultă din muls”), o referire la supa de lapte tapetată din copacul Boswellia.

Istoricul grec Herodot era familiar cu tămâia și știa că este recoltată din copacii din sudul Arabiei. El a raportat că guma era periculoasă pentru recoltarea din cauza șerpilor veninoși care trăiau în copaci. El continuă să descrie metoda folosită de arabi pentru a rezolva această problemă, aceea fiind arderea gumei arborelui al cărui fum ar alunga șerpii. Theophrastus menționează rășina, la fel ca și Pliniu cel Bătrân în Naturalis Historia sa. Arabia de Sud a fost un important exportator în antichitate, o parte dintre acestea fiind comercializate până în China.

Tămâia este mult folosită în aromaterapie și parfumerie. Este, de asemenea, un ingredient care este utilizat și în cosmetică. Uleiul esențial este obținut prin distilarea cu abur a rășinii uscate.

În medicina chineză, împreună cu smirna, au proprietăți anti-bacteriene. Egiptenii au curățat cavitățile corpului în procesul de mumificare cu fragmen și natron. În medicina persană, este utilizat pentru diabet, gastrită și ulcer stomacal.

Ofranda de tămâie a ocupat o poziție proeminentă în legislația de sacrificiu a vechilor evrei. Cartea Exodului prescrie aroma, amestecată cu cantități egale de trei mirodenii aromatice, pentru a fi măcinată și arsă în altarul sacru, înaintea Chivotului Legământului din Cortul Pustiei, unde era menită să fie ofrandă sfântă.

În aromaterapie se folosește pentru proprietățile antidegenerative, desclerozante, imunostimulatoare, cicatrizante, are și acțiune centrală pentru restabilirea echilibrului emoțional, fizic, biologic, imunitar și psihologic.

Studiile arată că boswellia poate reduce inflamația și poate fi utilă în tratarea următoarelor afecțiuni: artroză, poliartrita reumatoidă, astmă, boala inflamatorie a intestinului. Deoarece boswellia este un antiinflamator eficient, poate fi un calmant eficient și poate preveni pierderea cartilajului. Unele studii au descoperit că poate fi util chiar în tratarea anumitor tipuri de cancer, cum ar fi leucemia și cancerul de sân. Unele cercetări arată că acidul boswellic poate preveni formarea de leucotriene în organism. Leucotrienele sunt molecule care au fost identificate ca o cauză a inflamației. Acestea pot declanșa simptome de astm. Patru acizi din rășina de boswellia contribuie la proprietățile antiinflamatoare ale plantei. Acești acizi inhibă 5-lipoxigenază (5-LO), o enzimă care produce leucotriene. Acidul acetil-11-ceto-β-boswellic (AKBA) este considerat cel mai puternic dintre cei patru acizi boswellici. Cu toate acestea, alte cercetări sugerează că alți acizi boswellici sunt responsabili pentru proprietățile antiinflamatoare ale plantei.

Multe studii privind efectul boswelliei asupra osteoartritei au descoperit că este eficientă în tratarea durerii și inflamației. Studii mai noi susţin utilizarea pe termen lung a boswelliei pentru osteoartrită.

Adaugă comentariu

Te asigurăm că nu folosim datele tale personale în alt scop decât cel precizat în Politica de Confidențialitate, iar bifarea acestei căsuțe echivalează cu acceptarea celor prezentate.