Şovârv

Plantă ierbacee, perenă, cu tulpina ramificată spre partea superioară, înaltă de cc.a 60-80 cm, cu frunzele mici, de 3-5 cm, opuse, ovate, florile dispuse corimbiform la extremitatea ramificaţiilor, cu corola scurtă, roz-violacee. Se recoltează părţile aeriene, în perioada înfloririi, în iulie-august. Planta are un miros aromat, caracteristic.

Plantă medicinală foarte comună în Grecia şi Orient, menţionată de Dioscorides, care scria că, băută cu vin, ajută împotriva muşcăturilor de animale. Konrad von Megenberg îl recomandă ca un bun remediu, folosit în general în digestia lentă, constipaţie, boli renale şi hepatice, gălbenare, crampe abdominale ale femeilor, dureri de dinţi, dureri în gât, reumatism, tuse. Alături de usturoi, era recomandat împotriva farmecelor şi a transferului de boli.

Considerat un stimulent diaforetic și utilizat în tratamentul răcelilor (Specific Medication and Specific Medicines, 1870). Destul de des este recomandat și pentru răceli și afecţiunile organelor respiratorii (tuberculoză pulmonară, bronșită, tuse, dificultăți de respirație) dar şi indigestie, slăbiciune stomacală, pierderea poftei de mâncare, și ca stimulent al transpirației (Madaus, 1938).

În medicina românească de la începutul secolului XX planta era recomandată contra convulsiilor în bolile abdominale feminine, în tulburările circulatorii, inflamaţii ale căilor respiratorii, tuberculoză, astm, epilepsie, digestie insuficientă, stagnări în circulaţia venei porte şi a ficatului, contra icterului, durerilor de cap nevralgice, în reumatism, retenţie urinară, hidropizie, viermi intestinali.

Şovârvul conţine ≈ 0,5% ulei esenţial cu limonen, borneol, linalool, carvacrol şi mai puţin timol, de asemenea flavone şi compuşi fenil-propanici, compuşi care îi conferă acţiune antiseptică, dezinfectantă, imunostimulatoare, antiinflamatoare, expectorantă, antispasmodică, carminativă, colagogă, diaforetică, emmenagogă, stimulantă, stomahică, diuretică, ușor tonică şi sedativă fiind indicat cel mai adesea în traheite, bronşite, tuse, răceli, gripă, boli febrile ușoare, indigestie, tulburări de stomac și menstruație dureroasă.

Efectul terapeutic al şovârvului descris în medicina tradițională a fost atribuit în principal proprietăților sale antimicrobiene, antiinflamatorii și antioxidante arătate de compușii săi fenolici.

În special, activitatea antiinflamatoare a şovârvului se datorează capacității extractelor sale de a reduce producția de oxid nitric, de a scădea și de a crește producția de citokine inflamatorii și, respectiv, anti-inflamatorii. În plus, o activitate antimicrobiană directă a fost raportată împotriva ciupercilor, a bacteriilor gram pozitive și a celor gram-negative. Acest efect a fost indus de monoterpenele fenolice, timolul și carvacrolul, care împreună cu precursorii lor p-cymen și γ-terpinen constituie componenta principală (aproximativ 80%) din uleiul esențial al acestei plante. Intensitatea activității antibacteriene este direct legată de cantitatea acestor compuși. Rezultatele unor studii au arătat că un extract din şovârv promovează imunitatea înnăscută anti-micobacteriană și limitează inflamația.

Noi descoperiri arată potenţialul proprietăților antivirale ale uleiului de şovârv și ale carvacrolului împotriva norovirusurilor umane. Au mai fost, de asemenea, testate efectele antivirale împotriva virusului sincitial respirator (RSV), virusului Coxsackie B3 (CVB3) și virusului herpes simplex tip 1 (HSV-1).

Un studiu recent prezintă un efect protector al extractului de şovârv împotriva leziunilor genetice cauzate pacienţilor supuşi procedurii medicale de radioterapie, rezultat ce îl recomandă ca remediu naturist cu implicaţii importante pentru aceşti pacienţi.

Origani herba o găsim astăzi în produsele naturiste – ceaiuri, siropuri, tincturi, recomandate în principal pentru tratamentul naturist al afecţiunilor respiratorii sau digestive.