Șofrănel

Carthamus tinctorius, pe larg acceptat ca şofran sau şofran fals, aparţine familiei Compositae sau Asteraceae. Această specie asemănătoare cu ciulinul, în general prosperă într-un climat arid, şi anume în zone din Asia de Sud, China, India, Iran și Egipt. A fost introdus în ţările occidentale, cum ar fi Italia, Franța, Spania şi Statele Unite, în perioada secolelor V-XIV.

Din perspectivă istorică, seminţele şi înflorescenţele de şofrănel au fost găsite în siturile mumiilor din Egiptul antic. Mai mult, şofrănelul este consumat proaspăt în regiuni largi din Iran. Colorantul din şofrănel a fost folosit în bucătăria italiană, franceză şi britanică, atât ca aromă cât şi ca colorant. Coloranţii din șofrănel au avut o importanţă deosebită pentru industria ţesăturilor de covoare din Europa de Est, Orientul Mijlociu şi subcontinentul indian. Această aplicaţie specială este în mod evident identificabilă în a doua jumătate a numelui său binomial - acele plante denumite prin cuvântul "tinctorius" sau derivatele sale au de obicei utilizare ca şi colorant. În Thailanda, extractul apos de flori de șofrănel a fost utilizat în colorarea părului.

În medicina tradiţională indiană, şofrănelul este de obicei utilizat pentru scabie, artrită şi mastalgie. De asemenea, această specie vegetală găseşte aplicaţii în tratamentul amenoreei, tumorilor gastrice, precum şi a rănilor cu origini interne sau externe, în cadrul folclorului chinez. De remarcat, petele de piele, chelia, şi colicile pot fi tratate prin utilizarea şofrănelului după medicina tradiţională iraniană. C. tinctorius a fost utilizat în medicina populară persană pentru tratamentul diabetului, febrei, melancoliei. Extractul de apă de şofrănel este aplicat în menstruaţia dureroasă pentru calmare, ca laxativ în constipaţie, precum şi ca remediu antiinflamator.

Inflorescenţele uscate de şofrănel, numite Carthami flos, au găsit o mare popularitate datorită utilizării în tratarea bolilor coronariene, anginei pectorale, bolilor ginecologice, AVC şi hipertensiunii arteriale.

Șofrănelul prezintă în mod remarcabil caracteristici purgative, analgezice şi antipiretice şi este util la pacienţii cu intoxicaţii. De remarcat, această specie de plante este asociată clinic cu rezultate considerabile pentru tratamentul sau gestionarea crampelor menstruale, hemoragiei post-partum, tusei convulsive şi bronşitei cronice, reumatismului şi sciaticii. Florile de şofrănel sunt aplicate în mod tradiţional pentru complicaţii cardiovasculare, cerebrovasculare şi ginecologice. În acest sens, activităţi sale biologice determină efecte anticoagulante, vasodilatatoare, antihipertensivee antioxidante, neuroprotectoare, imunosupresoare, anticancerigene şi un impact inhibitor asupra sintezei melaninei. Mai mult, s-a indicat că șofrănelul este eficient pentru alte afecţiuni care implică sistemele neurotropice, cardiotropice, hemopoietice şi diaforetice.

În ceea ce priveşte fitochimia acestei plante, studiile biochimice au identificat o serie de constituenţi activi, cum ar fi flavonoizi, glicozide feniletanoide, cumarine, acizi graşi şi steroizi în diverse părţi ale plantei. Mai mult decât atât, uleiul său gras are o valoare nutritivă ridicată şi constă din 70% acid gras polinesaturat (adică acid linoleic), 10% acid oleic mononesaturat şi mici cantităţi de acid stearic.