SMIRNA

Smirna este exudatul produs de scoarţa plantelor aparţinând genului Commiphora (familia Burseraceae), care cuprinde peste 150 de specii provenind în principal din regiuni tropicale și subtropicale aride. Așa-numita smirnă adevărată este produsă de Commiphora myrrha, cunoscută și sub numele de C. molmol sau Balsamodendron myrrha. Răşina este colectată din ramurile tăiate şi uscată până devine un solid, care poate fi distilat pentru ulei, măcinat într-o pulbere pentru tablete sau dizolvat în tincturi. Commiphora myrrha este un arbore de foioase care creşte până la 5 m înălțime, cu frunzele alungite până la ovale și flori cu patru petale galben-roșii. Este rezistent la secetă și la îngheț.

Această plantă a fost folosită ca remediu de vindecare a rănilor încă din cele mai vechi timpuri, utilizările medicinale datând din vremurile biblice. Dioscorides, care descrie o serie întreagă de soiuri diferite de smirnă, le atribuie puteri de încălzire, anestezice, şi astringente. Chiar şi în Evul Mediu, smirna a avut o importanţă considerabilă în domeniile medicinei, cosmeticelor şi parfumeriei. Uleiul distilat de smirna au fost binecunoscute în secolul al XVI-lea.

Rășina obținută din scoarța arborelui este o substanţă aromată, astringentă, stimulentă, antiseptică și expectorantă. Este asociată îndeosebi cu sănătatea și ritualurile de purificare ale femeilor. Ameliorează spasmele, inflamaţiile și disconfortul digestiv și susţine vindecarea. Rășina este administrată intern în tratamentul dispepsiei, infecţiilor bronşice şi ale urechii, febră glandulară, amigdalită, faringită, gingivită, probleme menstruale şi circulatorii. Smirna este utilizată extern pentru a trata ulcerele şi rănile bucale, fiind adesea adăugată la preparatele orale. Este unul dintre cele mai eficiente medicamente naturale pentru tratarea durerilor de gât, a ulcerelor bucale și a gingivitei. Astringența ușoară îl face un tratament util pentru acnee şi probleme uşoare ale pielii inflamate. Uuleiul esenţial obţinut din răşină este folosit în aromaterapie ca antiseptic natural pentru tratarea problemelor pielii şi ale gurii.

Proprietățile analgezice ale smirnei sunt cunoscute încă din cele mai vechi timpuri şi depind de prezența sesquiterpenelor bioactive cu schelet de furanodienă. Furanodienele sunt responsabile în primul rând pentru aroma de smirnă, precum şi pentru activitatea analgezică a uleiului esenţial.