Sarsaparilla

Membru al familiei Liliaceae, sarsaparilla este o plantă târâtoare lemnoasă ce creşte până la 50 m lungime, şi prezintă nişte ramificaţii pereche care o ajută să se caţere (adesea foarte sus în vegetaţia pădurilor tropicale). Are flori şi fructe mici. Fructele, care pot fi negre, albastre sau roşii sunt preferate ca hrană de către păsări. Este o plantă nativă în zonele tropicate şi temperate din America de Sud, Caraibe, Jamaica, Mexic, Honduras şi Indiile de Vest.

Numele de sarsaparilla sau zarzaparilla provine din cuvintele din limba spaniolă zarza (rug sau tufiş), parra (viţă) şi illa (mic) – o viţă mică agăţătoare. Tulpinile multor specii de Smilax sunt acoperite cu ghimpi; rădăcinile, care sunt şi părţile utilizate în scopuri medicinale, sunt lungi, tuberiforme, fără miros şi aproape fără gust; sunt folosite mai multe specii ale genului Smilax, aproape toate fiind cunoscute sub denumirea de sarsaparilla, acestea fiind similare şi în ceea ce priveşte structura chimică. Speciile utilizate includ Smilax officinalis, S. japicanga, şi S. febrifuga din America de sud (Brazilia, Ecuador şi Columbia); S. regelii, S. aristolochiaefolia, şi S. ornata din Mexic şi America Latină; şi S. glabra din China.

Până în secolul XVI sarsaparilla nu a fost foarte cunoscută. În această perioadă indienii din Caraibe şi America de Nord foloseau planta ca remediu pentru numeroase afecţiuni ale pielii, probleme urinare şi pentru a ajuta la menţinerea tinereţii şi vigorii. Rădăcinile de sarsaparilla au fost folosite timp de secole de către populaţiile indiene din America Centrală şi de Sud în impotenţă sexuală, reumatism, afecţiuni cutanate, şi ca tonic general pentru stări de slăbiciune fizică. A fost mult timp utilizată în Peru şi Honduras în dureri de cap şi articulare, şi împotriva răcelilor. Mulţi şamani şi vraci din zona Amazonului au utilizat sarsaparilla intern şi extern pentru probleme ale pielii (precum psoriazisul şi dermatitele). În America de Sud a fost găsită după anii 1400 de către comerciaţii europeni care au adus-o apoi în Europa unde a fost introdusă şi în utilizare medicală.

Medicii europeni considerau rădăcina de sarsaparilla alterativă, tonică, purificatoare a sângelui, diuretică şi diaforetică. Rădăcina de Smilax din Mexic a fost introdusă în medicina europeană în 1536, fiind de atunci mult folosită ca şi remediu pentru reumatism. Având reputaţia de purificatoare a sângelui, a fost înregistrată ca plantă medicinală oficială în Farmacopeea Statelor Unite din 1820 până în 1910. Din anii 1500 şi până în prezent sarsaparilla a fost folosită ca purificatoare a sângelui şi ca tonic general, şi, de asemenea, în reumatism, răni, artrite, febră, tuse, hipertensiune, afecţiuni digestive, psoriasis, afecţiuni cutanate şi cancer.

În anii 1950 sunt deja documentate proprietăţile antibiotice ale sarsaparillei. Au fost arătate la şobolani efectele antiinflamatoare şi hepatoprotectoare, şi au fost documentate, de asemenea, îmbunăţăirea digestiei şi a poftei de mâncare precum şi a diurezei la oameni. Acţiunea sa de purificare a sângelui a început să fie demonstrată atunci când s-a aratat abilitatea sa de a ataca şi neutraliza substanţele toxice de origine microbiană din circuitul sangvin.

Sarsaparilla conţine, pe lângă alte substanţe, steroizi vegetali şi saponine, majoritatea acţiunilor farmacologice fiind atribuite acestora. S-a raportat că saponinele facilitează absorbţia în organism a medicamentelor şi a altor substanţe fitochimice.

În prezent majoritatea produsului vegetal rădăcină de sarsaparilla provine din culturile din mexic şi America Latină, precum şi din China. În general, pe Glob, este utilizată în special în combinaţii cu alte plante pentru efectul său tonic, detoxifiant, purificator al sângelui şi al limfei, pentru afecţiuni ale pielii, îmbunătăţirea libidoului, echilibrare hormonală, şi în formule pentru sport şi nutriţie.

Utilizările sale principale sunt în afecţiuni cutanate (psoriazis, dermatite şi alte probleme ale pielii), ca detoxifiant general, ca tonic general, şi în artrite, reumatism şi afecţiuni autoimune care cauzează inflamaţii.