Ridiche Neagră

Ridichea neagră (Raphanus sativus L. var. Niger), un subtip de ridiche (Raphanus sativus L.) aparţinând familiei Cruciferae, şi care provine din Asia, este o rădăcină comestibilă dar care prezintă, de asemenea, efecte biologice diverse (Ahn et al., 2018).

Rădăcina de ridiche neagră conţine glicozinolaţi, rafanol glicozide, minerale (Ca, K, Fe, Mg, S, P, Se şi Zn), vitamine (C, B1, B2, B3, B5, B6, A, E).

Datorită conţinutului de minerale şi vitamina C preparatele din rădăcină de ridiche neagră sunt utilizate în cazul deficienţelor acestor substanţe, pe durata recuperării după afecţiuni epuizante şi afecţiuni gripale.

Sucul de ridiche neagră este tradiţional administrat în tuse asociată cu inflamaţii respiratorii cronice sau acute. Mecanismul de acţiune antitusiv nu este în totalitate cunoscut, dar se presupune a fi responsabil pentru acesta glicozidele sulfurice prezente în rădăcină care manifestă efecte antiinflamatoare, antibacteriene şi antivirale semnificative (Prahoveanu şi Esanu, 1990). În cazul inflamaţiilor căilor respiratorii efectele protectoare ale ridichii negre sunt susţinute de acţiunea antioxidantă conferită de prezenţa vitaminei C.

Sucul de ridiche neagră este recomandat în afecţiuni cu producţie insuficientă de bilă însoţită de inflamaţii cronice ale tractului biliar. Rafanol glicozidele susţin producţia şi excreţia bilei şi sunt responsabile pentru acest efect (Mika, 1991).

Ridichea neagră conține o concentrație ridicată de glucozinolat total, o componentă importantă (Ciska, Martyniak ‐ Przybyszewska și Kozlowska, 2000). Studiile ştiinţifice au arătat că extractul de ridiche neagră oferă potenţiale efecte hepatoprotective asupra leziunilor hepatice induse de tetraclorură de carbon (Ahn și colab., 2018).

Recent, fermentația prin microorganisme precum Lactobacillus spp. a fost utilizată pentru a dezasocia fibrele din legume și pentru a elibera substanțe bioactive, ceea ce duce la beneficii pentru sănătate (Patra, Das, Paramithiotis, & Shin, 2016). S-a raportat că ridichea neagră fermentată ameliorează leziunea hepatică acută indusă de tetraclorură de carbon prin efecte antioxidante și de cicatrizare (Kim et al., 2017).

Ridichea neagră reprimă, de asemenea, modificările membranelor cauzate de o dietă bogată în grăsimi, îmbunătățind în același timp activitatea naturală de protejare a membranelor mucoase împotriva peroxidării lipidelor la nivelul colonului (Sipos, Hagymasi, Lugasi, Feher, & Blazovics, 2002).

Studiile experimentale au mai demonstrat că extractul și sucul apos din această rădăcină posedă proprietăți farmacologice, în mare parte antioxidante, împotriva pietrelor urinare și de susţinere a activităţii enzimelor de detoxifiere. În medicina tradițională mexicană, rădăcina de ridiche neagră are utilizări etnofarmacologice pentru tratamentul calculilor biliari și colesterol și pentru scăderea nivelului de lipide serice.