PRUN

Prunus domestica este un pom fructifer din familia Rosaceae care crește până la 12 m la o rată medie.

Potrivit lui Pliniu, copacul a fost adus din Siria în Grecia, iar de acolo în Italia, unde fructele sale sunt observate în mod repetat de poeţii latini. Prunele siriene erau mult apreciate de către antici, în special o specie care a crescut în vecinătatea Damascului. Este cunoscut în Europa de mai bine de 2000 de ani.

Deja în secolul al XVIII-lea (William Woodville, Medical Botany, 1790-1794) prunele erau considerate ca produs medicinal cu proprietăţi emoliente, răcoritoare și laxative, în special prunele franceze, care erau aduse în starea lor uscată din Marsilia și apreciate ca laxativ.

În sistemele de medicină populară fructul uscat este un laxativ sigur și eficient și este, de asemenea, stomacic. Scoarţa este uneori folosită ca febrifug. Deși nu a fost observată nicio mențiune specifică pentru această specie, toți membrii genului Prunus conțin în sâmburi amigdalină și prunasină, substanțe care se descompun în apă pentru a forma acid hidrocianic (cianură sau acid prussic). În cantități mici, acest compus extrem de otrăvitor stimulează respirația, îmbunătățește digestia și dă un sentiment de stare de bine.

Dietele bogate în fructe sunt benefice pentru sănătatea umană datorită conținutului de compuși polifenolici. În acest sens, prunele reprezintă o sursă excelentă de astfel de compuşi, care poate contribui semnificativ la prevenirea mai multor boli. Acest fruct este cultivat peste tot în lume, iar producția sa în ultimii 10 ani a depășit 11 milioane de tone.

Compoziția de carbohidraț din prune se caracterizează prin participarea egală a zaharozei, glucozei, fructozei și sorbitolului, zahărul dominant fiind foarte dependent de soi. Printre vitaminele prezente predomină vitamina C, Tiamina, riboflavina și niacina. S-a mai găsit că prunele europene au concentrații mari de carotenoizi. Compuşii fenolici majori sunt acidul neoclorogenic, urmat de rutină, acid clorogenic și glucozidă de quercetină, în timp ce s-au găsit şi cantități semnificative de acid quinic 3-hidroxicummariloil.

Antocianinele sunt un grup semnificativ de fitochimice responsabile pentru culoarea caracteristică prunelor, atât în coji, cât în pulpă (în prune cu pulpă de culoare închisă). Elementul mineral principal găsit în prune este potasiul.

Prunele uscate sunt considerate un fruct bogat în nutrienți care oferă o sursă însemnată de antioxidanți, precum și o serie de alți nutrienți. Istoric, acest fruct uscat a fost recunoscut pentru beneficiile sale pentru sănătate asociate cu tratarea constipației, neregulilor menstruale, ulcerelor bucale și anemiei. Prunele uscate oferă o sursă excelentă de mai multe vitamine, minerale, precum și unele fitochimice care au efecte cunoscute asupra metabolismului osos. Printre alimentele consumate în mod obișnuit, acestea sunt o bună sursă de vitamina K solubilă în grăsimi (fililoquinona), care crește reabsorbția renală a calciului, îmbunătățește echilibrul de calciu și este un cofactor pentru γ-carboxilarea osteocalcinei care este necesară în mineralizarea oaselor. Prunele uscate sunt, de asemenea, surse bune de alți micronutrienți care sunt de interes datorită rolului lor în sănătatea oaselor (de exemplu, bor, magneziu și β-caroten).