Prun african
Pygeum africanum Hook.f. (Prunus africana (Hook.f.) Kalkman)Arbore african din familia Rosaceae, sempervirescent, vegetând în pădurile muntoase cu precipitaţii abundente ale continentului African şi în insula Madagascar, creşte până la 30 m înălţime, şi prezintă frunze eliptice, coriacee şi flori mici, alburii. În fitoterapie se utilizează scoarţa arborelui, şi în utlima vreme extractele din aceasta.
În prezent populaţiile spontane ale acestui arbore sunt în declin din cauza tăierii pădurilor pentru cherestea şi a utilizării ulterioare a terenurilor în scopuri agricole, degradarea acestui mediu limitând sever habitatul primar al prunului african; pe lângă aceasta, populaţiile spontane au fost afectate şi din cauza cererii comerciale crescute pentru scoarţa sa, pe care ţări precum Camerun, Kenia, Tanzania, Congo şi Madagascarul le-au exploatat la maximum, practicând până şi recoltarea ilegală.
Interesul pentru prunul african a început prin anii 1700 când călătorii europeni au învăţat de la triburile sud-africane cum să reducă disconfortul vezicii urinare şi să trateze „boala bărbaţilor bătrâni” cu scoarţa prunului african.
Vindecătorii tradiţionali şi practicanţii medicinei populare tribale din majoritatea statelor africane au folosit pe larg scoarţa acestui arbore ca remediu în afecţiuni precum cele inflamatorii, în boli renale, în malarie, pentru tratarea durerilor de stomac, a febrei, alături de multe alte remedii naturale. Dificultatea la urinare este tratată în provincia Natal din Africa de Sud utilizând o băutură preparată prin infuzarea scoarţei arborelui în lapte. În Camerun scoarţei de prun african i se atribuie şi proprietăţi afrodisiace, aceasta fiind folosită aici şi pentru tratarea simptomelor febrile şi a demenţei.
Extractele din scoarţa de Pygeum sunt utilizate şi în Europa de la mijlocul anilor 1960, pentru tratamentul bărbaţilor suferind de hiperplazie benignă de prostată. Cercetătorii europeni au fost atraşi iniţial de intensa utilizare a scoarţei şi rădăcinii arborelui în multe sisteme de medicină tradiţională din Africa. Pe măsură ce investigaţiile au progresat, extractul din scoarţa de Pygeum şi-a câştigat propriul loc în lumea medicală când în 1966 a fost patentat pentru utilizarea în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată, moment în care lumea ştiinţifică a recunoscut pentru prima dată importanţa acestuia.
În prezent, Pygeum este cel mai comun preparat natural folosit în medicină, în Franţa, pentru hiperplazia benignă de prostată, fiind susţinut de multe studii clinice care îi indică eficacitatea pentru reducerea simptomelor acesteia.
Analizele chimice ale scoarţei de Pygeum au revelat faptul că aceasta conţine multe terpene pentaciclice, incluzând compuşi precum acizii ursolic, oleanolic şi crataegolic, şi de asemenea compuşii denumiţi n-docosanol şi n-teracosanol, compuşi care sunt consideraţi constituenţii activi principali ai arborelui. Din analizele chimice, extractele biologic semnificative includ fitosterolii precum beta-sitosterolul, beta-sitosterona şi campesterolul.
Studiile farmacologice au indicat faptul că fitosterolii, incluzând beta-sitosterolul, prezintă acţiune antiinflamatoare prin intreferenţa cu formarea prostaglandinelor pro-inflamatoare care tind să se acumuleze în ţesutul prostatei la bărbaţii cu hiperplazie benignă. Terpenele pentaciclice relizează efecte decongestionante şi anti-edematoase, reducând de asemenea nivelul prolactinei şi a colesterolului. Prolactina creşte preluarea testosteronului la nivelul prostatei iar colesterolul creşte numărul receptorilor pentru testosteron. Acţiunea benefică a scoarţei de Pygeum se mai realizează şi prin alte mecanisme: modularea contractilităţii vezicii urinare, reducerea producţiei de leukotriene şi alţi metaboliţi ai 5-lipooxigenazei, inhibarea producţiei de fibroblaşti, şi restaurarea activităţii secretorii a epiteliului prostatei.
Extractul din scoarţa de prun african se regăseşte şi în produsul FARES capsule PROSTATĂ.