POROINIC

Plantă perenă cu doi tuberculi, din familia Orchidaceae (dintr-unul din tuberculi pleacă tulpina actuală din celălalt se va dezvolta tulpina anul următor). Creşte în fâneţe umede şi păşuni din regiunea subalpină; poartă micorize; frunzele sunt întregi, biseriale; flori labiatiforme, dispuse în spice, cu foliola superioară alungită sub formă de label; fructul capsulă cu seminţe mici. Tuberculii uscaţi ai mai multor specii din genul Orchis şi din genurile înrudite se folosesc, atât în scop alimentar cât şi fitoterapeutic.

În trecutul îndepărtat, în Persia şi Levant, pulberea din tuberculii colectaţi de la Eulophia campestris şi E. Herbacea Lindley şi speciile înrudite din acele zone era cunoscută sub denumirea de salep.

Mai târziu, a ajuns şi a devenit folosit şi în Europa Sudică şi Centrală, singurele forme de salep acceptate de Farmacopeea Germană fiind din tuberculii proveniţi de la speciile Orchis mascula, Linné; Orchis ustulata, Linné; Orchis Morio, Linné; Platanthera bifolia, Reichenbach; Anacamptis pyramidalis, Richard, şi de la alte specii înrudite.

Tuberculii colectaţi sunt opăriţi, şi apoi uscaţi rapid, proces prin care se elimină gustul amar şi neplăcut, şi îi face oarecum translucizi. Salep-ul oriental este mai puţin translucid decât cel european şi mai închis la culoare. Materialul vegetal mai este furnizat, printre alte specii, şi de Orchis maculata, Linné; Orchis latifolia, Linné; Orchis sambucina, Linné şi Gymnadaenia conopsea, Robert Brown. Acestea sunt apropiate de speciile comerciale folosite, dar conţin mai puţin amidon. În trecut erau denumite Radix Palmae Christi. Tuberculii din care este preparat salep-ul, trebuie recoltaţi atunci când planta se usucă, după ce planta a înflorit şi a produs sămânţa.

În scop alimentar se utilizează rădăcinile preparate. Salep-ul este o substanţă asemănătoare amidonului cu un gust dulce şi un miros slab, oarecum neplăcut. În tradiţiile populare în care este folosit se spune că este foarte nutritiv şi este preparat sub formă de băutură sau poate fi adăugat alături de cereale la prepararea pâinii etc. Se spune că o uncie (28,35 grame) de salep este suficientă să menţină o persoană pe întreaga zi. Salep-ul are efect nutritiv şi demulcent. Administrat cu lapte, apă, bulion sau jeleu este util în diareea de vară la copii, sugari şi în diareea cronică la adulţi, în special în cazurile asociate cu tuberculoza. Un mucilagiu valoros este preparat prin macerarea a 40 de bulbi de salep în apă rece, adăugând ulterior apă fiartă; se mai prepară de asemenea un jeleu care, ca şi mucilagiul, pot fi administrate liber.

În medicina populară din ţările europene, în special în Germania, rădăcinile de Orchis se folosesc în caz de ingestie, catar bronşic, febră, degerături, afecţiuni ale plămânilor şi stomacului, dureri de dinţi (în Turcia, pulbere din rădăcină), dureri (în sudul Italiei) şi de asemenea, este utilizat ca afrodisiac.

Fiind foarte nutritiv, a fost tradiţional utilizat ca dietă cu valoare specială pentru copii şi convalescenţi, fiind fiert cu apă, aromat şi preparat în acelaşi mod ca şi rădăcina de Maranta arundinacea. Fiind bogată în mucilagii, formază un jeleu calmant şi demulcent care este utilizat în tratamentul iritaţiilor tractului gastrointestinal. O parte de salep la 50 părţi apă este suficientă pentru realizarea jeleului.

Pe lângă mucilagii şi amidon, salepul mai conţine proteine, în special albumine, bassorina, ulei gras, gume şi zaharuri.

Mucilagiile sunt bogate în mucină şi polizaharide, care acţionează ca demulcent, agent de chelatizare şi au efecte protectoare asupra membranelor mucoase. În teste pe animale s-a dovedit un efect de reducere a colesterolului plasmatic. Pe lângă aceasta, substanţa vegetală se consideră a fi analgezică, colagogă şi hipoglicemică, dar nu sunt disponibile alte detalii. Substanţa vegetală este utilizată în caz de diaree nespecifică, în special la copii, şi pentru pirozis.

Utilizările din medicina indiană includ diabetul, hemiplegia, diareea cronică, neurastenia şi debilitatea generală.