Pir – Fares.ro
×
x
RĂMÂI CONECTAT!
Lasă-ne adresa de mail şi află noutaţile Fares!

Pir

Agropyron repens P. Beauv.

Specie perenă, cu stoloni subterani orizontali, galben lucitori, cu internoduri de 5 cm goale în interior, la noduri cu rădăcini adventive. Tulpinile aeriene sunt erecte cu noduri proeminente şi internoduri de tip pai; frunze liniare cu teaca despicată care înconjoară tulpina, cu limbul de 10-20 cm lungime şi 6-9 cm lăţime, aspru şi cu nervurile paralele. Spicele terminale compuse din spiculeţe multiflore, turtite. Se recoltează rizomul, în perioadele martie-aprilie, septembrie-octombrie.

Pirul a fost utilizat ca plantă medicinală din vremuri antice. Denumirea sa ştiinţifică a fost menţionată în publicaţiile lui Dioscorides, Pilnius, Tabermontanus-Bauhinus 1588, şi Matthiolus 1626. Rizomul a fost utilizat tradiţional ca diuretic, în special în amestec uc alte plante.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX acorda o atenţie deosebită pirului, acţiunea sa fiind considerată importantă în diabetul zaharat, datorită prezenţei substanţei similare inulinei şi a proprietăţilor sale stimulente a secreţiei glandelor intestinale. Infuzia de pir era cunoscută pentru acţiunea sa „diuretică şi eliminatorie din organism a produselor vătămătoare de desasimilaţie, dând astfel bune rezultate în gută, icter şi bolile ficatului”.

Ceaiul de pir mai era considerat anticataral şi sudorific, efecte care pe lângă cel diuretic lucrau favorabil în stările catarale cronice ale căilor respiratorii, stomacului şi intestinelor, ca şi în tuberculoza incipientă, în reumatism şi nefrite. Având în vedere bogăţia pirului în vitamine şi minerale, medicii vremii recomandau mustul extras din rădăcinile proaspete pentru cura de primăvară.

Medicina populară românească apreciază foarte mult rădăcina de pir recomandând-o ca remediu naturist pentru bolile de stomac şi reumatism, în întărirea ficatului şi a splinei, ca depurativ, ca fluidifiant al secreţiilor mucoase. Se mai foloseşte în combinaţie cu alte plante în afecţiuni respiratorii.

Rizomii pirului conţin triticina (similară inulinei) polizaharide (fructozani), inozitol, manitol, fructane, flavonoide, lectine, mucilagii, acizi fenil carboxilici, acid silicic şi silicaţi, săruri minerale (K, Fe) şi cantităţi foarte mici de ulei esenţial.

În produsele naturiste întâlnim în prezent pirul, individual sau în combinaţii, recomandat pentru infecţiile şi inflamaţiile reno-urinare (cistite, pielite, nefrite, prostatite), pentru tratamentul naturist al litiazei urinare, hipertensiunii arteriale şi retenţiilor hidro-saline (edeme).

Asocieri recomandate

Adaugă comentariu

Te asigurăm că nu folosim datele tale personale în alt scop decât cel precizat în Politica de Confidențialitate, iar bifarea acestei căsuțe echivalează cu acceptarea celor prezentate.