Muștar alb

Muştarul se numără printre cele mai vechi condimente cunoscute omenirii şi unul din puţinele condimente care erau disponibile în Europa Medievală, înainte de începerea negoţului cu condimente provenite din India. Primii care au preparat o pastă similară cu muştarul pe care îl consumăm astăzi au fost romanii, care au amestecat seminţele pisate de muştar cu must. A rezultat o pastă iute, căreia i-au spus „mustum ardens” (mustul care arde) şi aşa i-a rămas numele până în zilele noastre.

Muştarul alb este o plantă de cultură, ce are ramificaţii bogate şi are o înălţime de până la 1 metru. Aceasta are frunzele penat sectate, având 3-5 lobi neregulaţi, dintre care cel terminal are flori galbene şi fructe silicve galbene. Muştarul alb este o plantă sensibilă la temperatură, fiind afectată de temperaturi înalte în cazul în care se seamănă prea târziu. Muştarul alb înfloreşte în lunile iunie-iulie.

Este al doilea cel mai popular condiment din lume, după piper. Se folosesc semințele recoltate iar produsul vegetal folosit în scop terapeutic are denumirea de Semen Sinapis albae. Semințele de muștar alb au suprafața nereticulată și o culoare alb-gălbuie până la galben închis. Prin zdrobire, în prezența apei nu dezvoltă miros, dau au un gust caracteristic, de muștar. Conţine cantităţi importante de izotiocianaţi, care previn creşterea celulelor canceroase, protejând astfel organismul împotriva cancerului (mai ales gastric şi colonic). Pe lângă izotiocianați, semințele de muștar alb mai conțin mucilag, ulei gras, sinapină și fitosteroli. Prin efectul său vasodilatator asupra vaselor sangvine, muştarul îmbunătăţeşte circulaţia periferică şi e foarte util în stările febrile (răceli, gripe) ajutând la scăderea febrei. Prin acelaşi mecanism, muştarul are proprietăţi afrodiziace, fiind folosit încă din Antichitate în poţiuni de dragoste. Stimulează sistemul imunitar, datorită acţiunii sale antifungice şi antibacteriene. Se administrează în anorexie și ca adjuvant în boli de nutriție. Semințele de muștar alb au și proprietăți stomahice și hipocolesteroleminate.

Seminţele de muştar pot fi folosite ca atare (aşa cum se întâmplă în India), pot fi pisate şi transformate în pudră sau amestecate cu apă şi oţet, rezultând astfel muştarul-pastă.