MATÉ – Fares.ro
×
x
RĂMÂI CONECTAT!
Lasă-ne adresa de mail şi află noutaţile Fares!

MATÉ

Ilex paraguariensis A.St.-Hil.

Maté, sau Yerba maté, este un arbore care aparține familiei Aquifoliaceae, şi are mai multe nume în diferite părți din America de Sud. În limba guarană este Caá, acesta fiind cuvântul indian pentru frunze. Frunzele preparate au fost denumite de spanioli „yerba” (iarbă), iar infuzia „mate” (Cuvântul nu este accentuat, așa cum este scris de cele mai multe ori) de la numele autohton pentru vasul în care este făcut ceaiul; planta ca medicament era deja la sfârşitul secolului al XIX-lea cunoscută în general ca mate în comerțul brazilian, deși spaniolii îl numeau „yerva mate” sau „yerva de palos”.

Planta a fost descrisă pentru prima dată pe scurt de Sf. Hilaire, în 1822, când i-a dat numele Ilex paraguariensis, pe care l-a modificat în 1826, în Ilex Mate, publicând ulterior numele din nou în 1833, iar acesta este acum adoptat în „Flora Brasiliensis.” În 1824 planta a fost descrisă în detaliu de Lambert, sub numele de I. paraguensis și planta ilustrată din exemplare obținute din misiunile iezuite.

Planta mate atinge înălțimea unui măr, devenind și mai mare în situații favorabile, dar atunci când este cultivată și lipsită din când în când de frunzele sale, rămâne mică și formează un simplu tufiş. Frunzele sunt în scurt sternate, simple, în formă de pană, obovate sau alungite-lanceolate, dințate, de culoare verde închis deasupra, mai palide dedesubt, strălucitoare, de consistență pieloasă, cu lungime de 1 până la 3 centimetri și late de aprox. 1,5-3 cm. Florile sunt axilare, situate pe pedunculi furcaţi de unu la trei ori, albe. Caliciul este format din patru sepale aproape orbiculare, cu o corolă în patru părți și patru stamine scurte, ovarul fiind încoronat cu o stigmă cu patru lobi. Fructul este roșu și are mărimea unui porumb-ardei, conținând patru semințe închise într-o pulpă ușor glutinoasă, dar deseori se dezvoltă doar o sămânță.

De cât timp indienii sud-americani au avut obiceiul să folosească această plantă nu se știe, dar când spaniolii au cucerit provinciile de pe râurile Paraguay și Uruguay, au descoperit că acest obicei predomina acolo exact așa cum s-a menționat prima dată în scrierile lui Azara, care a declarat că arborele a crescut sălbatic în diferite părți ale Paraguayului. Folosirea mate nu pare să se fi extins și în raioanele extra-tropicale, ci a fost limitată la triburile mai inteligente cunoscute acum sub numele de indieni guarani.

Folosirea pe scară largă a plantei în America de Sud în prezent este probabil datorată în mare măsură iezuiților, care au încurajat utilizarea acesteia.

Mate a făcut obiectul mai multor analize. În 1836, Trommsdorff a analizat scoarţa și a găsit tanin, două rășini, materia extractivă și o substanță despre care credea că este un alcaloid, dar deținea prea puțin material pentru investigații complete. Încă din 1843, Stenhouse a găsit în mate un alcaloid și a dovedit că este, identic cu cafeina. În 1850, dr. Rochleder a investigat ceaiul de Paraguay și a găsit reacțiile acidului tanic din mate ar fi identice cu ale acidului cafenic-tanic. Potrivit doctorului Byasson, mate conține mai multă cafeină decât cel mai bun ceai chinezesc.

Conținând cofeină, care îi conferă proprietăți care diferă doar ușor de ale ceaiului, mate a fost mult folosit ca substitut pentru acesta de către băștinașii Americii de Sud.

De fapt, în cea mai mare măsură, în America de Sud ceaiul de mate a fost consumat ca o băutură reconfortantă. Aici, din frunzele de yerba, se produce o pulbere din care se prepară o băutură nealcoolică numită „chimarrão” în sudul Braziliei, „tereré” în Paraguay și „mate” în Argentina și Uruguay. Această băutură este consumată de populația din aceste țări, având o importanță culturală, economică și socială uriașă. În plus, este utilizat ca sursă de energie, pentru a îmbunătăți energia pentru activitățile zilnice și ca agent terapeutic datorită proprietăților sale farmacologice.

Interesul pentru yerba mate a crescut în principal datorită compoziției sale fitochimice și activităților biologice. Compoziția chimică a I. paraguariensis include mai mulți constituenți care pot fi responsabili pentru numeroasele activități biologice și farmacologice recunoscute. Compușii găsiți în cantități mari sunt alcaloizi purinici (metilxantine, cum ar fi cofeina și teofilina), polifenoli (CGA și derivații săi), saponine și flavonoide.

În analizele biochimice de laborator s-a relevat faptul că Yerba Mate mai conține o varietate de componente bioactive, inclusiv xantine, inozitol, taninuri, acizi dicaffeoylquinic, acid pantotenic,  aminoacizi, minerale (calciu, crom, mangan, fier, seleniu , potasiu, magneziu, fosfor și zinc) și vitamine (A, C, E, B1, B2, Niacină și B5). Yerba Mate conţine compuşi antihipoxici (protecție împotriva efectelor dăunătoare ale privării de oxigen), antioxidanţi, antiinflamatori, antidiabetici (capabili să îmbunătățească toleranța la glucoză și rezistența la insulină) și proprietăți cardioprotectoare. Este capabilă să inhibe glicatia și ateroscleroza, are un impact pozitiv asupra gestionării obezității (a prezentat efecte termogene, îmbunătățește parametrii lipidelor serice, îmbunătățește reducerea nivelului de colesterol LDL, scade peroxidarea lipidelor, crește rezistența plasmatică la Cu + Oxidare cu 2 induse) și are proprietăți chemopreventive, imune și sexuale. Mai mult, Yerba Mate este un stimulent al sistemului nervos central (are proprietăți anti-oboseală și antidepresive), deoarece conține o concentrație ridicate de cofeină.

Alcaloizii, în special metilxantinele, cum ar fi cofeina și teobromina sunt responsabili pentru activitatea yerba-mate de stimulare a creierului și creșterea utilizării grăsimii ca sursă de energie, efect util în curele de slăbire.

Saponinele găsite în yerba mate sunt responsabile de scăderea colesterolului. Compușii fenolici, responsabili de activitatea antioxidantă a yerba mate, sunt constituenții principali și cei mai studiați în această plantă. Acești compuși sunt metaboliți secundari, implicați în mod normal în apărarea plantei împotriva radiațiilor UV sau în agresiunea agenților patogeni. Nivelurile de polifenol din I. paraguariensis sunt mai mari decât cele ale ceaiului verde și paralele cu cele ale vinurilor roșii.

Într-un studiu ştiinţific, un extract apos de frunze de mate a arătat activitate antivirală împotriva HSV-1 in vitro. Derivații acidului cafeilchinic și saponinele triterpenoide sunt distribuite pe scară largă între plante, inclusiv yerba mate, care arată un efect antiviral care poate fi legat de prezența acestor compuși. Au fost definite concentrațiile eficiente de derivați ai acidului cafeoylquinic și a saponinelor triterpenoide derivate din I. Paraguariensis, arătându-se că acești compuși pot juca roluri importante în procesul viitor de descoperire a medicamentelor pe bază de plante.

Adaugă comentariu

Te asigurăm că nu folosim datele tale personale în alt scop decât cel precizat în Politica de Confidențialitate, iar bifarea acestei căsuțe echivalează cu acceptarea celor prezentate.