facebook-page-view
Discută cu
medicul Fares
Mai multe produse
No products were found.
DICTIONAR
Lipicioasa
Fares Separator Left
Fares Separator
Fares Separator
Fares Separator Right
Fares Separator Left
Fares Separator
Fares Separator Right

Lipicioasa

Galium aparine L.

Denumirea plantei provine în cele mai multe limbi de la faptul că aceasta se agaţă. Grecii o numeau Philantropon. Denumirea specifică a plantei, „aparine”, provine, de asemenea, tot de la această proprietate, din grecescul “aparo”, care înseamnă „a agăţa”.

De la Dioscoride aflăm că ciobanii greci ai vremurilor sale foloseau tulpinile plantei pentru a realiza o sită dură, şi este foarte interesant faptul că Linneus a raportat aceeaşi utilizare a sa în Suedia, ca sită pentru filtrarea laptelui. Tulpinile sunt şi astăzi folosite în acest mod în Suedia.

Lipicioasa este o plantă erbacee din familia Rubiaceae, cu frunzele şi tulpinile agăţătoare deoarece sunt acoperite cu aculei îndreptaţi în jos, cu flori mici cu corola rotată şi tub foarte scurt, grupate mai multe pe un peduncul, cu fructele uscate, acoperite şi ele cu aculei rigizi, curbaţi la vârf. Lipicioasa are o îndelungată istorie de utilizare medicinală populară ca bun diuretic, recomandat adesea pentru tratarea problemelor de piele precum seboreea, eczema şi psoriazisul, şi folosită ca agent detoxifiant general în boli grave precum cancerul. Planta întreagă, fără rădăcină, este alterativă, antiinflamatoare, laxativă, astringentă, depurativă, diaforetică, diuretică, febrifugă, tonică şi vulnerară. Se utilizează atât intern cât şi extern în tratamentul unei largi game de afecţiuni, inclusiv sub formă de cataplasme pentru răni, ulcere sau multe alte probleme ale pielii, iar sub formă de decoct pentru insomnie şi cazuri în care un puternic efect diuretic este de dorit. A arătat beneficii în tratamentul mononucleozei infecţioase (febra glandulară), tonsilitelor, hepatitelor, cistitelor. Planta este adesea folosită ca şi componentă a unei băuturi tonice de primăvară alături de alte plante. Ceaiul din lipicioasă a fost folosit tradiţional intern şi extern în tratamentul cancerului. Unii autori afirmă că este mai util a se consuma sucul de plantă decât ceaiul.

A fost cunoscută şi folosită încă de Hipocrate ca emenagogă, recomandată mai târziu, prin 1565 de către Hieronymus Bock ca medicament în tumori şi icter, de către Osiander în scorbut şi cancer. În Anglia se bucura de o mare popularitate fiind vândută în cantităţi mari, ca remediu pentru cancer şi epilepsie, Vreau Bulley, 1860 raportând o cură de succes în cancerul de limbă.

Din British Flora Medica, sec. XIX, aflăm că planta era recomandată şi extern, în cataplasme, contra cancerului, sucul ei fiind folosit ca agent diuretic şi antiscorbutic, iar în Lancet, 1854, se pomeneşte întrebuinţarea sa cu succes în lepră, psoriazis, eczeme şi acnee.

Medicul Kunzle o recomanda contra obezităţii şi guşei. În unele părţi din Anglia, lipicioasa era folosită la coagularea laptelui, iar tot aici mai era utilizată pentru colorarea celei mai bune brânze Cheshire. Terminaţiile înflorite ale plantei, distilate cu apă, produceau un lichid acid care constituia o băutură plăcută vara.

În A New Family Herbal de la 1810, a lui Robert John Thornton, se menţionează faptul că Dioscorides considera unguentul realizat din sucul de plantă în untură de porc foarte eficace pentru a înfrunta cancerul de piept. La vremea aceea, medicul a înlăturat o tumoare de piept cu un amestec din sucul plantei cu seminţe de in, aplicat atât extern cât şi intern, câte o linguriţă dimineaţa. Mai este pomenit faptul că Boerhaave folosea frunzele plantei sub formă de ceai ca excelent remediu în epilepsie şi gută.

Mai multe specii din plantele acestui gen conţin asperulozidă, substanţă care produce cumarină care dă o aromă specifică, şi poate fi convertită la prostaglandine, lucru care a determinat un mare interes pentru ele în industria farmaceutică.

Brandurile Fares

Consimțământ pentru cookie-uri