Iasca – Fares.ro
×
x
RĂMÂI CONECTAT!
Lasă-ne adresa de mail şi află noutaţile Fares!

Iasca

Fomes fomentarius (L.: Fr.) Fr. (Aphyllophoromycetideae).

  Iasca este o ciupercă lignicolă, uneori saprofită, dar mai adesea parazită pe mai mulţi arbori: fag, platan, mesteacăn, plop, stejar, alun. Aceasta se prezintă într-o formă de copită de cal, sporoforul putând măsura până la 50 cm în diametru şi 20 cm grosime.

Utilizările de-a lungul timpului ale acestei ciuperci sunt multiple, de la aprinderea şi întreţinerea focului, la fabricarea de îmbrăcăminte, a unui tabac pentru prizat, uscarea muştelor pentru pescuitul la muscă etc.

Prima evocare în context terapeutic o găsim într-un text al lui Hippocrate din secolul al V-lea. Este vorba de aplicarea unor bucăţi din iască incandescente pe pielea pacienţilor în apropierea organului sau a părţii corpului ce necesita tratamentul. Textul indică, de exemplu, că „atunci când ficatul este mărit, îl cauterizăm cu ciuperci”. În secolul VII medicul bizantin Paul d’Égine menţiona utilizarea „unor corpuri spongioase care apăreau pe stejari şi pe aluni”, şi pe care le-a numit „iskas”, pentru „cauterizarea regiunii stomacului”. După Paulet, termenul „iska” poate proveni din latinescul esca, ce desemnează iasca ce ajuta la producerea focului. Acest material corespunde cu trama de iască sau de ciuperci înrudite. În cadrul moxibustiei (procedeu terapeutic, de origine chineză şi japoneză, variantă a acupuncturii, prin utilizarea unor bețișoare din anumite plante, care, după înfigerea în piele, sunt arse lent), iasca, tratată cu o soluţie de salpetru, era folosită ca moxă.

În 1750, Silvian Brossard, medic chirurg la La Châtre en Berry, a propus Academiei Regale de Chrurgie un nou mijloc care să permită limitarea hemoragiilor arteriale, fără ligatură; o aplicaţie locală realizată dintr-o „excrescenţă de natură fungică” denumită ca „Agaricus pedis equini facie”, „Fungus in caudicibus nascens, unguis equini figura”, sau „Fungii igniari”. Aceasta era de fapt trama ciupercii Fomes fomentarius. Brossard utilizase deja cu succes această aplicaţie topică în tratarea a două cazuri: un cavaler care avusese artera radială secţionată de o lovitură de sabie şi un muncitor din Berry căruia i-a fost amputat un picior. Brossard a realizat această descoperire graţie unui tăietor de lemne care rănindu-se, a reuşit să oprească sângerarea cu un fragment din ciupercă, pe care o găsise la îndemână. Chirurgul Saveur-François Morand (1697-1773) a fost acela care a realizat raportul comisiei însărcinate cu verificarea eficacităţii acestei descoperiri. El descrie într-un memoriu consacrat „mijloacelor de oprire a sângelui din artere fără ajutorul ligaturilor” cum folosirea ciupercii de iască permite reuşita mai multor amputaţii şi „operaţii de anevrisme”. Bossard a fost chiar recompensat în 1751de către Ludovic al XV-lea pentru descoperirea sa.

Şi în medicina românească de la mijlocul secolului trecut iasca era cunoscută ca hemostatic şi folosită pentru oprirea hemoragiilor în masă produse prin tăieturi sau în alt mod. Se prepara înlăturând cele două straturi ale babiţei (altă denumire populară pentru iască) între care era cuprinsă: stratul superior cornos şi cel inferior, foarte poros şi cu aspect canaliculat.

Iasca a mai fost folosită şi ca bandaj pentru păstrarea temperaturii (ca febrifug) şi pentru a presa diferite părţi ale corpului. Utilizarea ciupercii a fost extinsă în multe ţări, ea apărând în Farmacopee tradiţionale din Ungaria, China, India, precum şi în multe tratate de farmacie.

Alte implicaţii medicinale tradiţionale în Europa au fost pentru tratamentul dismenoreei şi a problemelor urinare. În Farmacopeea tradiţională ungară este semnalată pentru combaterea durerilor de cap şi a transpiraţiei excesive. În medicina tradiţională indiană, iasca era cunoscută pentru proprietăţile sale diuretice, laxative şi tonice. În China era folosită pentru tratamentul crizelor de ficat şi a unor forme de cancer. În secolul XIX în Europa începe să fie folosită în tratamentul bolilor nervoase.

Pe lângă numeroase alte utilizări tradiţionale, studiile din ultimii ani au evidenţiat prezenţa în structura ciupercilor a unor complexe biopolimerice cu rol benefic în patologiile infecţioase.

Iasca o regăsim şi în produsele FARES: complex Curăţarea ficatului, capsule Imunitate cu 7 ciuperci.

Adaugă comentariu

Te asigurăm că nu folosim datele tale personale în alt scop decât cel precizat în Politica de Confidențialitate, iar bifarea acestei căsuțe echivalează cu acceptarea celor prezentate.