Iarba mare

Iarba-mare este o plantă perenă cunoscută și sub numele de lacrimile Elenei și este originară din Europa de Sud-Est și Asia de Vest. Legenda spune că iarba mare s-ar fi născut din lacrimile frumoasei Elena din Troia, care plângea după iubitul ei, Paris. Se pare că primul care a întrebuințat iarba mare în tratarea bolilor femeiești a fost însuși Hipocrate, părintele grec al medicinei, care aprecia în mod deosebit calitățile rădăcinii ca leac pentru afecțiunile uterului. În Evul Mediu, se administra vin de iarba mare, numit pe atunci Potio Sancti Pauli („poțiunea Sfântului Pavel”), considerat un remediu universal pentru orice boli ale capului, plămânilor sau stomacului, precum și ca mijloc de protecție contra ciumei.

Este o plantă erbacee, robustă, cu tulpina dreaptă, înaltă până la 1, 5 m, cu flori galbene, grupate în capitule mari. Crește în zona de deal și munte, la altitudini joase, la marginea pădurilor, de-a lungul pâraielor sau prin fânețe. Frunzele sunt mari, albicioase dedesupt (datorită perilor) și verzi pe partea superioară. Înflorește începând din luna mai și până în septembrie. În scopuri medicinale se utilizează părțile subterane (rizomul), recoltate începând cu sfârșitul lunii septembrie, până în noiembrie (atunci când planta are cel mai mare conținut de substanțe active).

Principalii compuși chimici din compoziția plantei medicinale sunt: uleiul esențial bogat în lactone, hidrocarburi, stigmasterol, inulină, acid ascorbic, pectine, mucilagii, magneziu, sodiu, calciu și altele. Iarba mare posedă proprietăți expectorante și antitusive, diuretice, calmante și antiseptice și antihelmintice. Este un produs vegetal cu efect emolient, spasmolitic, coleretic iar studiile recente din SUA au arătat posibila acțiune antitumorală a sescviterpenlor din iarba mare.

Principalele preparate folosite în medicina tradițională sunt: infuzia, tinctura, decoctul și extractul. Decocotul din rădăcina plantei ajută la ameliorarea anumitor afecțiuni ale pielii, dermatozele și afecțiunile respiratorii. În uz intern, ceaiul de iarba mare se recomandă pentru tratarea tusei, reumatismului, bronșitei cronice, tulburărilor dispeptice, eczemelor, hipoacidității, insomniilor, hiperexcitabilității.

Alantolactonele au proprietăţi antibacteriene, antifungice, antihelmintice şi antivirale. Studiile au demonstrat că extractul apos de iarbă mare are efect antiparazitar intestinal asupra limbricilor (Ascaris lumbricoides), distrugând atât larvele infecţioase, în mai puţin de 40 zile, cât şi ouăle lor în 20 zile de tratament, fiind astfel un agent natural în cazul limbricilor intestinali.