Floarea pasiunii / Passiflora

Passiflora incarnata, desemnată planta medicinală a a nului 2011 de către o echipă de cercetători de la Universitatea din Wurtzburg, este o plantă căţărătoare sempervirescentă, cu rădăcină perenă, lăstarii erbacei poartă frunze cu trei lobi, fin serrate și flori de culoarea cărnii sau gălbui, cu parfum dulce, cu tente de violet. Fructele coapte, de culoare portocalie, ovoidale, cu multe semințe, sunt cam de mărimea unui măr mic; atunci când este uscat, este stafidit și galben verzui. Pulpa galbenă este dulce și comestibilă.

Phares (1867) s-a referit pentru prima dată la efectul analgezic al florii pasiunii.

Prima lucrare importantă asupra efectului Passiflorei provine de la Stapleton (Acțiunea Passiflora incarnata, 1904.). El a confirmat efectul sedativ găsit deja de Phares și a avut succes cu planta în insomnia istericilor, neurastenicelor și alcoolicilor.

Leclerc (Précis de Phytothérapie, 1927.) a găsit planta ca fiind destul de eficientă în combaterea tulburărilor nervoase ale menopauzei provenind de la nivelul sistemului nervos simpatic și în tratamentul  insomniei gripei convalescente. Potrivit acestuia, aplicația are avantajul de a produce un somn care este foarte asemănător cu cel normal și nu provoacă nicio depresie nervoasă, nici o diminuare ușoară a simțurilor sau a minții. Bolnavii care iau acest remediu se trezesc la fel de reîmprospătați ca după un somn sănătos. Ca indicații homeopate, Schmidt (Arzneimittel) indică iritații ale creierului și măduvei spinării, crampe, nevralgii, insomnie, delir, delirium tremens, stări de excitare cu morfinism, angină pectorală și dismenoree.

Stauffer (Arzneimittell) și Schirmer (Biologische Heilkunst 1931) au putut ocazional să folosească cu succes remediul pentru nevralgii și insomnii.

În Brazilia floarea pasiuii este considerată un bun sedativ care este utilizat cu succes pentru tuse convulsivă, astm, tuse persistentă, bronșită, dureri de cap severe, crampe la copii, dureri de dinți și mai ales în insomnie.

Acum aproape 100 de ani se ştia deja că Passiflora are un efect calmant, analgezic și antispasmodic. Era deja folosită pentru insomnie nervoasă, nevralgii, neurastenie, nevroze cardiace, tusei convulsive si astm. Floarea pasiunii mai era recomandată și pentru insomnie după gripă (Madaus, 1938).

Astăzi, Passiflora incarnata este utilizată pe scară largă ca anxiolitic și sedativ datorită proprietăților sale putative GABAergice, rezultatele unor studii sugerând că Passiflora incarnata ar putea fi utilă pentru tratarea durerii neuropatice. Descoperirile antinociceptive și comportamentale deduc că activitatea sa poate rezulta din mecanismele subiacente opioidergic și GABAergic, deși e posibilă o implicare potențială cannabimimetică provenită de oleamide.

Analiza fitochimică a P. incarnata a demonstrat că flavonoidele constituie aproximativ 2,5% din totalul constituentelor fito prezente în principal în frunze, cea mai mare concentrație de flavonoid fiind vitexina. P. incarnata a fost studiată pentru proprietățile sale analgezice, anxiolitice, anticonvulsivante, antitusive, afrodisiace, anti-astmatice, anti-diabetice și hipolipidemice. În mod tradițional, P. incarnata a fost utilizată pentru tratamentul diverselor afecțiuni cum ar fi anxietate, insomnie, convulsii, disfuncții sexuale, tuse și cancer și este bine cunoscută în ameliorarea afecțiunilor neuropatice. Investigațiile clinice asupra P. incarnata au indicat eficacitate în tratamentul anxietății, insomniei, dependenţei de opioide, tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție și simptomelor postmenopauză.

O evaluare ştiinţifică publicată în 2018, şi care oferă o actualizare de 10 ani a revizuirii sistematice din 2007 a medicamentelor pe bază de plante studiate într-o gamă largă de tulburări psihiatrice, inclusiv depresie şi anxietate, a găsit dovezi de înaltă calitate pentru utilizarea Ppassiflorei în aceste cazuri.

Canella et al. publică în în 2019 Journal of Ethnopharmacology rezultatele primului studiu calitativ al experiențelor din viața reală a pacienților cu un extract etanolic de Passiflora incarnata. Autorii au identificat trei tipuri distincte de narațiuni biografice ale pacienților atribuite unor experiențe diferite atunci când folosesc Passiflora incarnata. Pacienții cu narațiuni de tip 1 au descris trecerea de la o orientare spre performanță la resetarea priorităților și atingerea calmului. Pacienții cu narațiuni de tip 2 au menținut o orientare spre performanță în timp ce adoptau calm. Pacienții cu narațiuni de tip 3 au menținut o orientare spre performanță și au suferit de boli persistente. Autorii au concluzionat că narațiunile biografice distincte ale pacienților asociate cu experiențele lor specifice la administrarea de Passiflora incarnata oferă o perspectivă suplimentară asupra utilizării Passiflora incarnata ca plantă medicinală.

Aceste noi date ştiinţifice susţin tradiţia de utilizare a plantei, în general, pentru echilibrul emoţional.

Mai mult, Kim GH et al. în 2019 au mers mai departe, cu un studiu pe şobolani, ale cărui rezultate identifică floarea pasiunii ca terapie potențială pentru îmbunătățirea funcțiilor de memorie și prevenirea bolii Alzheimer prin acțiunile sale asupra hipocampului.