Eucalipt cu aromă de lămâie

Eucalyptus citriodora (Hook.) K.D. Hill & L.A.S.Johnson

Această specie de eucalipt are un areal natural aproximativ restrâns în zona coastelor nordice şi centrale din Queensland, Australia, dar astăzi se întâlneşte şi în Africa, Brazilia, California, Hawaii, India, chiar şi Portugalia. Eucaliptul cu aromă de lămâie este un arbore sempervirescent înalt de până la 24-40 m, cu trunchiul drept cu un diametru de 0,6-1,3 m, o coroană graţioasă cu frunze pendente, alterne, îngust-lanceolate, lungi de 10-20 cm şi late de 1-2,5 cm, acuminate apical, acute la bază, glabre şi cu margini întregi; florile sunt grupate câte 3-5 pe câte un penduncul scurt formând la rândul lor o inflorescenţă ovoidă lungă de 8-12 mm; fructele sunt capsule maronii, ovoide sau în formă de urnă, conţinând câteva seminţe negre, lucioase, neregulat elipsoide, lungi de 4-5 mm.

De la acest eucalipt se utilizează frunzele care produc un ulei esenţial cu aromă de lămâie bogat în citronelal, mult utilizat în parfumerie după descoperirea lui în 1882. Lemnul arborelui este bun pentru cherestea şi este folosit în construcţii  la fabricarea stâlpilor, a traverselor de cale ferată, pentru mânere de unelte etc. Kenienii folosesc mierea produsă de această specie.

Frunzele acestui eucalipt reprezintă un remediu aboriginal tradiţional, uleiul esenţial din acestea având bune proprietăţi antiseptice şi antibacteriene fiind folosit în prezent peste tot în lume pentru ameliorarea tusei şi a răcelilor, a durerilor de gât sau altor infecţii. Uleiul esenţial este un ingredient comun în multe remedii pentru răceală. Proprietatea antiseptică este mai bună atunci când uleiul este mai vechi datorită ozonului care se formează la expunerea sa la aer. Uleiul esenţial poate fi aplicat extern pe răni sau infecţii ale pielii, sau poate fi inhalat pentru tratamentul pasajelor nazale înfundate, poate fi utilizat în preparate pentru gargară în iritaţii ale gâtului, iar intern poate fi administrat pentru o gamă largă de afecţiuni.

Un exudat de natură oleo-rezinică se poate obţine din acest arbore, rezinele conţinând tanin şi fiind ca atare puternic astringente şi utilizate în administrare internă pentru tratamentul diareei şi a inflamaţiilor vezicii urinare, iar în administrare externă pentru răni, tăieturi etc.

Cubanezii plasează frunzele sub aşternuturile pacienților cu febră, și inhaleaza aburul din frunzele fierte pentru răceli și diverse probleme pulmonare; cataplasmele preparate pe bază de frunze le aplică pe ulcere, răni, și alte afecţiuni ale pielii. Locuitorii din Guatemala folosesc decoctul pentru tuse.

Frunzele şi uleiul esenţial de E. citriodora sunt folosite ca repulsiv pentru insecte. Frunzele sunt, de asemenea, ingredient în pot-pourri-uri.

Un studiu realizat cu un preparat conţinând ulei esenţial de E. citriodora aplicat cutanat la iepuri a constatat o creştere semnificativă a fluxului sangvin, a temperaturii pielii şi musculaturii subiacente timp de 45 de minute ulterior aplicării. Extractele din frunze, administrate oral la iepuri cu diabet zaharat indus, au produs hipoglicemie temporară reducând nivelurile de zahăr din sânge.

Uleiul esenţial din frunze, responsabil de aroma asemănătoare lămâiei, este prezent în procent de 0,5 la 2,0% şi este foarte bogat în citronelal, conţinând în general 65,5-90,1% citronelal, 4,6-12,2% citronelol şi 0,7-3,6% izopulegol; pe lângă acestea, în cantităţi mici, se mai regăsesc a-pinen, b-pinen şi aldehida izovalerică. În frunze s-a mai raportat prezenţa acidului ursolic, acidului betulinic, a eucaliptinei, flavonoidelor şi a beta-sitosterolului. Scoarţa arborelui conţine cca 9% tanin iar fructele flavonoide şi steroli.

 

 

 

 

 

 

 

Adauga comentariu

Te asigurăm că nu folosim datele tale personale în alt scop decât cel precizat în Politica de Confidențialitate, iar bifarea acestei căsuțe echivalează cu acceptarea celor prezentate.