Crușin

Crușinul este o plantă medicinală, ale cărei proprietăți purgative se cunosc încă din secolul XIV-lea, când pentru prima oară este citat de către italianul Pietro Crescenzi. Acesta era recomandat în stările de constipație pentru efectul de reglare a scaunului în cazurile când intestinul gros devine „leneș”.

Este un arbust indigen, cu o scoarță netedă, lucioasă. Frunzele sunt alterne, eliptice iar florile sunt mici, unisexuate, de culoare alb-verzui. Fructul este o drupă verde, care la maturitate devine purpuriu închis sau neagră-violet. Înflorește în prioada mai-iunie. Crusinul poate fi întâlnit în diferite regiuni ale țării, prin lunci, la margina pădurilor și în crânguri. În unele locuri este numit crasci, lemn-câinesc, patachina.

Frunzele, dar mai ales scoarța de crușin exercită acțiuni purgative și laxative, provoacaă eliminarea conținutului tubului digestiv, efect coleretic și colagog asupra bilei mărindu-i secreția, proprietăți vermifuge și au o acțiune relaxantă asupra musculaturii intestinale. Aceste proprietăți sunt determinate de compușii activi din crușin și anume de derivații antrachinonici glicozidați, mucilagii, oze, sitosterol. Fructele au acțiune protectoare, regenerantă și antioxidantă, fiind bogate în vitamine, minerale și acizi grași. Crușinul este indicat contra hemoroizilor, stărilor obstructive ale tractului biliar, precum și pentru detoxifierea sângelui în stările toxice asociate afecțiunilor digestive și intestinale. Extern, crușinul poate fi utilizat, sub formă de decoct, ca apă de gură pentru afecțiunile gingiilor și infecții ale gurii și pentru infestări ale sclapului.

Administrarea pe o perioadă îndelungată de timp a preparatelor cu crușin determină pierderi masive de apă și electroliți iar supradozarea produsului cât și consumul de fructe poate determina iritația mucoasei gastrice, colică, diaree hemoragică. Este contraindicat femeilor însărcinate deoarece poate provoca un avort cât și femeilor care alăptează datorită colicilor și diareei ce pot sa apară la sugari.