Corn japonez

Cornul japonez este originar în China, care creşte până la 10 m, înfloreşte în mai, dar fructele nu se coc decât în noiembrie. Lucrul acesta a fost considerat de către asiatici un simbol al longevităţii şi al dezvoltării lente şi stabile, folosind-ul astfel ca remediu pentru longevitate şi potenţă sexuală masculină.

Cornul japonez este prezent în Farmacopeea Japoneză, iar în medicina tradiţională Chineză a fost folosit de cel puţin 2000 de ani. Fructele coapte, relativ sferice, uşor aplatizate, lungi de aproape 1,5 cm, sunt destul de plăcute la gust, acrişoare-dulcege, dar uşor astringente; conţin în jur de 8,6% zaharuri şi 2,9% acid malic şi sunt folosite mult şi ca aliment. În ţările din estul Asiei fructul este un popular tonic, astringent şi hemostatic, fiind adesea unul dintre ingredientele din prescripţiile tradiţionale pentru prevenirea şi ameliorarea simptomelor îmbătrânirii (incluzând poliachiuria şi cataracta).

În tradiţia orientală fructul este considerat un tonic „yang” indicat în deficienţe ale rinichilor şi ficatului, pierdere de lichide, dureri de spate, ameţeli, insomnii. Cornul este considerat o plantă care „stabilizează şi leagă” şi folosit în principal în sângerări menstruale accentuate, transpiraţie abundentă, urinare excesivă, spermatoree şi ejaculare precoce, vedere înceţoşată. Este recomandată utilizarea concomitentă a plantelor detoxifiante şi tonice.

Fructul de corn mai are proprietăţi antibacteriene, antifungice, este antiseptic urinar, hipotensiv, antitumoral, astringent, diuretic, hepatic şi tonic. Fructul fără seminţe se foloseşte sub formă de decoct în tratamentul artritelor, al febrei, în lumbago, diabet, cistită, tinitus etc.

Extractul din fructele uscate conţine acizi organici (acid malic, tartaric, galic etc.) şi acizi graşi (acid palmitic, acid oleic).

Studii realizate în China au raportat faptul că planta are potenţialul de a reduce bufeurile în cazul femeilor aflate la menopauză.