Castan comestibil

Arbore de origine mediteraneană, înalt de 25-30 m, cu frunze oblong lanceolate cu marginea dinţată şi nervuri penate proeminente, florile unisexuate monoice. La noi este cultivat sau subspontan la Baia Mare şi Tismana. Fructul este închis într-o cupă sferică, spinoasă şi este comestibil. Din fructe se prepară produse de cofetărie. În scopuri terapeutice se recoltează frunzele, Castaneae folium, în perioada iulie-august.

Prima dovadă lipsită de ambiguitate privind cultivarea castanului comestibil este raportată în datele palinologice din căteva regiuni din Anatolia, Nord-Estul Greciei şi Sud-Estul Bulgariei şi datează din aproximativ din cca 2100-2050 Î.H. În Evul Mediu târziu (secolele XI – XVI) castanul a devenit o sursă esenţială de hrană şi lemn în zona Mediteraneană şi în părţile de sud a Europei Centrale. Perioada de aur a castanului din epoca medievală a intrat progresiv în declin, în parte din cauza unei răciri climatice, în parte din cauza introducerii unor culturi de plante alimentare precum porumbul şi cartoful, şi de asemenea din cauza revoluţiei industriale care a dus la o utilizare mai largă a lemnului de castan pentru fabricarea cherestelei. În diferite ţări europene, în special în ţările de sus şi în regiuni în care nu se putea cultiva grâul, cultivarea castanului a devenit predominantă, chiar indispensabilă populaţiilor ce trăiau la munte, iar obiceiurile, tradiţiile şi vieţile acestor comunităţi erau atât de strâns legate de castanul comestibil încât putem vorbi despre o „civilizaţie a castanului”. Castanele sunt astăzi comune în tot sudul Europei, în special în Italia, Corsica, Franţa şi Spania. Castanii sunt plantaţi de asemenea în parcuri, în arii de conservare tradiţionale, abilităţile sale de adaptare condiţiilor pedoclimatice ajutându-l în prezent să-şi lărgească aria, site-urile de răspândire spontană extinzându-se chiar până în zona Balticii.

Frunzele de castan comestibil conţin taninuri, flavone, compuşi fenil propanici, saponine, vitamina C, săruri de Mg şi P, având acţiune astringentă, hemostatică, bacteriostatică, antitusivă, fiind tradiţional utilizate în afecţiuni ale tractului respirator precum bronşita şi tusea spastică, în probleme ce afectează picioarele şi circulaţia sangvină şi diareea. Extractele mai manifestă efect de inhibare a trombinei. Taninurile sunt cele care imprimă gustul astringent şi manifestă acţiunea de precipitare a globulelor roşii, adică reglează fluxul menstrual.

Studii mai recente au evidenţiat şi un ridicat potenţial antioxidant al frunzelor de castan, manifestând prin conţinutul total de compuşi fenolici, un efect topic protector asupra speciilor reactive de oxigen, efect util în prevenirea bolilor de piele mediate prin fotoîmbătrânire şi stres oxidativ.

Un studiu publicat în 2014 arată o activitate antioxidantă a infuziei din flori de castan comestibil.