Armurariu: Beneficii, proprietăți și contraindicații

● ceaiuri simple: Armurariu, fructe, D45, ceai la pungă;

● ceaiuri complexe: Antioxidant, M104, ceai la plic; Hepatocol, D43, ceai la plic; Hepatocol, D44, ceai la pungă;

Plantă medicinală consacrată, armurariul (Silybum marianum) a fost folosit ca remediu natural, tradiţional, de foarte multă vreme, cu referinţe bibliografice datând din secolul I. Cunoașterea plantei și a beneficiilor sale este importantă pentru menținerea sănătății ficatului, a aparatului digestiv și a sănătății generale.

Ce este armurariul?

Armurariul este o plantă aparținând familiei Asteraceae (familia mușețelului și a florii soarelui). Este o specie anuală sau bienală de cultură, cu tulpina înaltă de 0,5-1,5 m, ghimpoasă; frunze alungit-ovate, cu pete albicioase, cu nervurile prelungite cu ghimpi. Florilele sunt tubulare, grupate în antodii mari (4-5 cm diametru), de culoare violacee, iar fructele se aseamănă cu niște semințe, brun deschise. Se recoltează și se folosesc fructele, coapte, în perioada iunie-septembrie.

Există o confuzie în ceea ce privește partea utilizată medicinal din armurariu - dacă reprezintă fructe sau semințe. Corect, din punct de vedere botanic, această plantă are ca fruct o achenă, care arată ca o sămânță, dar din punct de vedere tehnic este un fruct. Fiecare fruct are aproximativ 5–8 mm lungime, până la 2–3 mm lățime și 1,5 mm grosime, cu o coajă lucioasă, de culoare negru-maroniu până la gri.

Ce proprietăți are armurariul?

Cercetările asupra compoziţiei chimice au descoperit că fructele de armurariu conţin silimarină (un complex de substanţe din grupa flavonolignanilor), complex responsabil de proprietăţile hepatoprotectoare şi antihepatotoxice bine cunoscute (protecţie faţă de cele mai puternice substanțe hepatotoxice precum amanitina şi faloidina).

Silimarina reprezintă 1,5-3% din greutatea uscată a fructului de armurariu și este un amestec izomeric de complexe unice de flavonoide - flavonolignani. Principalii reprezentanți ai acestui grup sunt silibina, izosilibina, silicristina, izosilicristina, silidianina și silimonina.

Niciun alt component chimic al plantei nu a fost atât de studiat în perioada recentă la fel ca silimarina, iar mai multe studii au arătat eficacitatea sa pentru numeroase afecţiuni hepatice. Toate tipurile de hepatite, steatoza hepatică, ciroza, intoxicaţia cu ciuperci, expunerea profesională la substanţe toxice şi boli ale pielii, au arătat rezultate pozitive în curele cu fructe de armurariu.

Se poate astfel înţelege de ce, în prezent, fructele de armurariu sunt frecvent regăsite în produsele naturiste recomandate pentru afecţiunile hepatice.

Hepatoprotector, hepatoregenerator, antioxidant

Studiile asupra fructului de armurariu au relevat efectul său de protecţie asupra ficatului. Cercetătorii germani, care au realizat cele mai multe studii, au notat că acesta pare să protejeze ficatul animalelor de substanţe cu potenţial toxic ridicat, precum tetraclorura de carbon.

S-a demonstrat că silimarina din compoziția armurariului are efecte antioxidante, antiinflamatoare și hepatoprotectoare, fiind utilizată în tratamentul afecțiunilor hepatice precum hepatita, ciroza hepatică și ficatul gras.

Potențial antiinflamator

Anumite studii sugerează că armurariul ar putea avea și efecte antiinflamatoare, având potențial în tratarea afecțiunilor inflamatorii, cum ar fi artrita și bolile inflamatorii intestinale.

Beneficiile armurariului

Armurariul a fost folosit ca remediu natural, tradiţional, de foarte multă vreme, cu referinţe bibliografice datând din secolul I. Naturalistul roman, Pliniu cel Bătrân, a notat că sucul plantei „transportă bila”. Medicul militar roman Dioscorides a folosit seminţele ca remediu pentru copii şi pentru cei muşcaţi de şerpi.

Alţi naturalişti, de-a lungul secolelor următoare, au recomandat utilizarea sa în tratamentul afecţiunilor ficatului şi splinei, pentru stimularea diurezei, eliminarea calculilor şi pentru tratamentul hidropiziei (boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi).

Din secolul al XIX-lea, medicii germani foloseau şi recomandau armurariul pentru probleme hepatice şi de vezică biliară, precum şi pentru curăţarea intestinului. Anterior, considerat în categoria plantelor amare, armurariul a câştigat recunoaştere ca unul dintre cele mai bune remedii naturiste pentru boli ale ficatului. Rademacher, medic german de la începutul secolului XIX, a dat pacienţilor săi tinctură din seminţe de armurariu, care s-a dovedit a fi un succes.

Prietenul ficatului

Principiul activ din armurariu, silimarina, este un complex de substanțe cu proprietăți hepatoprotectoare, antihepatotoxice și de regenerare a celulelor ficatului. Potrivit studiilor, silimarina este un remediu pentru regenerarea ficatului, îl ajută să se recupereze după intoxicații și inflamații, stimulează secreția biliară, ajută la metabolizarea grăsimilor, la eliminarea sărurilor și pigmenților biliari, stimulează digestia și reduce colesterolul. Ea acționează prin inducerea unor modificări structurale la nivelul membranei hepatocitare. Astfel, împiedică pătrunderea substanțelor toxice în hepatocite și scade semnificativ transaminazele.

Îmbunătățește digestia

Armurariul este cunoscut și pentru capacitatea sa de a ajuta în afecțiuni digestive, cum ar fi indigestia, balonarea, dispepsia și sindromul intestinului iritabil. Se consideră că substanțele active din armurariu pot ajuta la calmarea inflamației și la stimularea secreției de bilă, facilitând astfel digestia.

Suport pentru aparatul cardiovascular

Mai sunt cercetări care sugerează că armurariul ar putea avea efecte benefice asupra sănătății cardiovasculare, inclusiv reducerea nivelului de colesterol și a tensiunii arteriale, îmbunătățirea funcției endoteliale și prevenirea formării cheagurilor de sânge.

Cum poate fi consumat armurariul?

Armurariul se regăsește în suplimente alimentare pentru sănătate sub formă de ceai, tinctură, capsule, comprimate etc., individual sau în combinație cu alte plante și/sau extracte din plante.

Ceaiul de armurariu se prepară din o linguriţă de plantă tocată, care se fierbe în 200 ml apă timp de 5-10 minute, apoi se strecoară.

Armurariul sub formă de pulbere se utilizează în doză de 300 mg–600 mg, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese;

Extractele cu silimarină se administrează în doze zilnice între 300 mg – 600 mg.

Se mai regăsește în urmatoarele capsule: Detoxifiant cu ganoderma, P127, 63 capsule; Hepatofit Forte, D87, 30 capsule; Hepatofit Forte, D100, 63 capsule; 

Contraindicații în consumul de armurariu

Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la armurariu, iar in perioada de sarcină și alăptare se utilizează doar la recomandarea mediciului.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.

BIBLIOGRAFIE

Bijak M. Silybin, a Major Bioactive Component of Milk Thistle (Silybum marianum L. Gaernt.)-Chemistry, Bioavailability, and Metabolism. Molecules. 2017 Nov 10;22(11):1942. doi: 10.3390/molecules22111942. PMID: 29125572; PMCID: PMC6150307.

European Union herbal monograph on Silybum marianum (L.) Gaertn., fructus, EMA/HMPC/294187/2013