Andrographis paniculata

Plantă erbacee aparţinând familiei Acanthaceae, anuală, indigenă în India, Ceylon, şi Java, mult cultivată în China; înaltă de până la 1m, mult ramificată; frunzele simple, opuse, lanceolate, glabre, lungi de 2-12 cm, late de 1-3 cm, cu apexul acut şi margini întregi, uşor ondulate, cu peţiol scurt. Inflorescenţele patente, terminale şi axilare alcătuiesc panicule cu flori mici de 10-30 mm, cu bractee mici şi pedicel scurt; fructul o capsulă linear-oblongă lungă de 1-2 cm şi lată de 2-5 mm comprimată, ascuţită la ambele capete, brăzdată longitudinal, cu peri glandulari mici. Materialul vegetal constă în părţile aeriene sau frunzele uscate ale speciei Andrographis  paniculata, Nees. (N.O. Acanthaceae).

Utilizările plantei susţinute de date clinice includ profilaxia şi tratamentul simptomatic al infecţiilor tractului respirator superior precum răceli şi sinuzite fără complicaţii, bronşite şi faringotonsilite, infecţii ale tractului urinar inferior şi diaree acută. Farmacopeele şi sistemele de medicină tradiţională descriu utilizarea sa în tratamentul dizenteriei bacilare, febrelor, hepatitelor, malariei, ulcerelor bucale, rănilor şi muşcăturilor de şarpe veninos. Popular, în zonele indigene, planta mai este folosită în colite, otitis media, vaginite, afecţiuni cu inflamaţii pelviene, eczeme şi arsuri.

Frunzele şi părţile aeriene ale plantei Andrographis paniculata au fost utilizate în sistemele de medicină tradiţională asiatică. Un decoct din plantă este utilizat ca purificator al sângelui şi pentru „proprietăţile reci” în tradiţia chineză, etnoiatria susţinând de asemenea şi utilizarea sa pentru reducerea temperaturii corporale ridicate şi drept tonic. Sub denumirea de Kiryat, planta era foarte utilizată în India în secolele trecute ca şi tonic amar, această utilizare fiind consemnată în documentele medicale încă de la începutul secolului trecut. Planta este descrisă în “Indigenous drugs of India”, o carte publicată în 1896. Frunzele uscate şi proaspete, la fel şi sucul extras din plantă au fost descrise ca substanţă vegetală oficială în Farmacopeea Indiană. Planta a fost singurul remediu cunoscut împotriva febrei malariei până la descoperirea chininei produse de arboraşii de Cinchona din centrul Americii de Sud. Andrographis paniculata este bine cunoscută în Thailanda ca ‘Fa-Tha-Lai-Jone’, este un constituent predominant în cel puţin 26 formulări ayurvedice, este bine cunoscută ca ‘Chiretta’ sau ‘King of Bitters’ şi a fost pe larg utilizată în India, China şi Tailanda.

Planta şi materialul vegetal folosit sunt descrise în Monografia WHO 2004, Pharmacopoeia of the People’s Republic of China (PPRC 2005), în The British Pharmaceutical Codex (BPC 1934), şi în Indian Materia Medica (1976).

În prezent ştim de asemenea că Andrographis paniculata realizează şi un efect antioxidant complex, demonstrat prin numeroase studii ştiinţifice. În baza rezultatelor studiilor realizate s-a concluzionat că Andrographis paniculata este un potent agent antiradicalic activ împotriva unor numeroşi oxidanţi patohistologici.

Constituenţii majori ai plantei sunt lactonele diterpenice (libere sau glicozilate), acestea cuprinzând andrografolide, deoxiandrografolide, 11,12-didehidro-14-deoxiandrografolide, neoandrografolide, andrografiside, deoxiandrografiside şi andropanoside.

Dintre aceste lactone diterpenice, andrografolida este considerată ca cel mai activ biologic dintre constituenţi. Astfel, majoritatea dintre extractele standardizate din Androgaphis paniculata se bazează exclusiv pe conţinutul în andrografolidă.