Amla

Phyllanthus emblica L. (cunoscut popular sub numele de amla sau agrișă indiană) este un arbore aparținând familiei Euphorbiaceae. Fructele amla sunt comestibile și se întâlnesc în principal în regiuni din India, Asia de Sud-Est, China, Iran și Pakistan.

Este un copac mare, de 18-32 m înălțime cu ramuri groase, arcuite. Frunzele sale sunt alternative, de 5-12 cm pe 1,5-2,5 cm, cu pețiol, au lamina alungită sau liniar-alungită, verde deasupra, mai palidă dedesubt. Florile sale au aproximativ 3 mm diametru, sunt albe și cresc în raceme (ciorchini) la lăstarii terminali.

Acesta este primul copac care a fost „produs în univers”, conform mitologiei indiene antice. Fructul amla este unul dintre cele mai populare, cu o gamă largă de utilizări în medicină, bucătărie și cosmetică. Amla are un rol important în medicina tradițională din India, fiind folosită pentru a reduce anxietatea și iritațiile pe piele și ochi, pentru a ameliora starea anemică, pentru a favoriza sănătatea sistemului reproducător masculin și a reproducerii, pentru a facilita digestia, pentru a îmbunătăți sănătatea ficatului și, de asemenea, exercită un efect tonic la nivelul sistemului cardiovascular.

Este un supliment nutritiv excelent cu mai multe beneficii medicinale. Consumatorilor le plac fructele de amla și pentru aroma lor unică și mirosul plăcut. Datorită abundenței de compuși fenolici, fructele amla ar putea fi privite ca o sursă vegetală de antioxidanți naturali, nutrienți și componente medicinale. În diverse investigații pe animale și pe oameni, amla a dovedit că are activități anti-hiperglicemiante, hipoglicemiante, antiinflamatorii, anti-hiperlipidemice și antioxidante. Amla este bogată în antioxidanți, cum ar fi acidul galic, acidul ascorbic și compuși fenolici și astfel ajută sistemul imunitar și digestia organismului.

Fructele Amla sunt o sursă relevantă de carbohidrați care reprezintă > 70 g/100 g greutate uscată (DW). Fibrele sunt o altă componentă relevantă (7,2–16,5 g/100 g DW), precum și conținutul de proteine, minerale precum fier, calciu și fosfor dar și grăsimi (2,0–4,5, 2,1–3,1 și 0,2–0,6 g/ 100 g DW, respectiv). Variabilitatea compoziției fructelor amla a fost atribuită soiului. O altă componentă importantă găsită în fructele amla este acidul ascorbic (vitamina C). Valori între 193 și 720 mg/100 g au fost raportate în diferite studii care au evaluat o varietate de amla.

S-a descoperit că amla posedă o fitochimie bogată distribuită în diferite secțiuni ale plantei (fructe, frunze și rădăcini). Polifenolii constituie grupul principal de metaboliți secundari, între care mai mulți compuși aparținând acizilor fenolici, flavonoidelor, taninurilor, altor compuși fenolici și derivați au fost raportați în diferite studii.

Potențialul fitocompușilor din amla de a proteja ficatul a fost raportat în studiul realizat de Huang și colab. pe șoareci cu boală hepatică grasă nealcoolică, indusă prin dietă bogată în grăsimi. Potrivit autorilor, ficatul animalelor tratate cu extract de amla a avut îmbunătățiri semnificative ale activității adiponectinei și ale expresiei unor enzime, fapt care a ameliorat steatoza. Într-un alt experiment, utilizarea amla (200 mg/100 g; extract bogat în taninuri și acid galic) în pancreatita indusă la șoareci a scăzut concentrațiile sanguine de lipază și IL-10. Acest studiu a arătat, de asemenea, că animalele din grupul amla aveau un conținut de acid nucleic, proteine pancreatice, rata de sinteză a ADN-ului și niveluri de amilază pancreatică mai adecvat, iar examenul histologic a indicat un scor inflamator mai scăzut. De asemenea, extractul metanolic din fructele amla (100 și 200 mg/kg) a redus modificările histologice la nivelul colonului șoarecilor cu colită.