.png)
Tratamentul simptomatic în caz de răceală şi gripă se adresează în primul rând febrei.
Dacă vă confruntaţi cu febra ar fi bine să nu apelaţi imediat la antitermice, deoarece febra este o reacţie naturală de apărare a organismului faţă de agresiunea bacteriană care nu e bine sa fie inhibată prin medicamente. Până în jurul valorii de 38ºC putem apela doar la terapii naturale: 2-3 căni de ceai pentru scăderea febrei ajută la hidratare şi induc transpiraţia, acesta fiind mecanismul natural de reducere a febrei.
Ceaiului Sudorific -HAPCIU care conţine salcie, isop, busuioc, muşeţel, scorţişoară, ghimbir, rozmarin.Scoarţa de salcie, prin conţinutul său bogat în salicilaţi are un puternic efect febrifug, antialgic, antiinflamator şi împreună cu busuiocul acţionează eficient în stările febrile din răceală şi gripă.Compoziţia complexă în plante antimicrobiene (busuioc, isop, ghimbir, scorţişoară, rozmarin) conferă ceaiului proprietatea de a elimina cauza infecţioasă a febrei. Acestor acţiuni li se adaugă proprietăţile expectorante, fluidizante ale secreţiei bronşice şi antispastice datorate mucilagiilor şi uleiurilor esenţiale din isop, muşeţel, rozmarin, ghimbir.
Combinat şi cu fricţionarea corpului cu loţiunea reconfortantă special concepută pentru scăderea febrei efectul este sigur şi rapid. Se repetă de câte ori este necesar pentru menţinerea sub control a temperaturii.Dacă febra creşte peste 38 ºC puteţi apela la antitermice, însă în paralel cu plantele, deoarece transpiraţia este absolut necesară.
De ce scoarţa de salcie?
Salcia alba (Salix alba) cunoscută prin efectul de calmare a durerilor, scădere a febrei, întăritor, purificare a sângelui; infuzia se bea pentru combaterea hemoragiilor interne, colitelor, reumatismului, etc.
Medicii chinezi folosesc de mii de ani Salix Alba ca şi calmant, însă în Occident aceste calităţi au fost descoperite mult mai tarziu. În secolul I, grecul Dioscorides a fost primul european care a recunoscut efectele benefice ale salciei, iar un secol mai târziu, medicul roman Galenus a studiat la randul sau proprietăţile terapeutice ale acestei plante.
Ştiinţa modernă recunoaşte, de asemenea, şi proprietăţile astringente ale salciei. Coaja salciei conţine din abundenţă salicin, salicortin şi alte glicozide, răşini, oxalaţi şi enzime. Putem sa o denumim aspirina naturală, deoarece salicinul natural existent printre constituenţii plantei se transformă în organism în acid salicilic.
