Acţiunea complexă şi efectele terapeutice ale uleiurilor esenţiale au fost probate în timpul războaielor, când antibioticele şi alte medicamente erau insuficiente, în perioade în care industria produselor de sinteză nu era atât de dezvoltată şi prin cercetările de laborator şi studiile clinice desfăşurate în ultimii ani. Leon Binet, medic francez homeopat şi fitoterapeut a afirmat că “ trebuie să revenim mereu la Natură ca să fim siguri de adevăr “.
Uleiurile esenţiale, ca şi plantele din care sunt extrase, conţin un complex de fracţiuni eterice, aromatice. Astfel se explică acţiunea lor puternică. Iată câteva exemple care le confirmă eficienţa superioară faţă de produsele de sinteză: esenţa de scorţişoară distruge bacilul febrei tifoide în diluţie de 1la 300, esenţa de muşeţel german prin azulenul pe care îl conţine are proprietăţi bacteriostatice deosebite asupra stafilococului auriu, streptococului hemolitic şi proteusului, eficientă în concentraţie de 1 la 2000 ; vaporii uleiului esenţial de lămâie neutralizează meningococul, pneumococul, stafilococul auriu şi bacilul febrei tifoide. Cuişoarele au fost considerate multă vreme un panaceu, de aceea era mirodenia cea mai costisitoare.
În privinţa bacilului Koch s-a demonstrat că doza infertilizantă activă este de 0,1 la mie pentru timol, principalul constituent al esenţei de cimbru, de 0,05 la mie pentru eugenol, constituentul principal din esenţa de cuişoare şi de 0,4 la mie pentru esenţa de mentă. Această acţiune este iată mai mare decât a fenolului sau a gaiacolului care sunt eficiente în doză de 0,8 la mie. Esenţa de cimbrişor are o putere antiseptică şi antiparazitară superioară apei ozigenate, permanganatului de potasiu şi gaiacolului.
Constatăm că uleiurile esenţiale sunt foarte eficiente în concentraţii minime foarte slabe.
Amintiţi-vă de ele mereu!
Dr Luminiţa Sârcă