Cimbrul de cultură

Thymus vulgaris L.

Este un arbust peren, originar din sudul Europei, cu frunze sempervirescente, tulpină cu ramificaţii de la subsoara frunzelor formând tufe de 20-30 cm, cu frunze mici de 6-10 mm şi flori violacee mici.

Denumirea ştiinţifică Thymus, atribuită în parte lui Theophrastus, secolul III Î.H, provine din grecescul thymos, reprezentând conceptul grecesc de cutezanţă, curaj. Unii spun că Thymus vine de la un alt cuvânt grecesc care înseamnă „spirit” sau „fum”.

În Grecia antică, cimbrul era la fel de popular ca şi astăzi, fiind folosit la fumigaţii în timpul sacrificiilor, în temple, precum şi la îmbăiere, grecii considerându-l o sursă de curaj.

Egiptenii utilizau uleiul de cimbru în procesul de îmbălsămare şi se pare că acţiunea sa antiseptică era cunoscută de pe vremea sumerienilor.

Răspândirea cimbrului în Europa s-a datorat romanilor, aceştia utilizându-l pentru purificarea templelor şi a camerelor, evocând spiritul curajului, dar şi pentru aromatizarea brânzei şi a lichiorurilor. Asocierea plantei cu curajul a continuat până în Evul Mediu, când era oferit, simbolic, bărbaţilor care plecau la luptă.

O legendă spune că cimbrul era un ingredient esenţial într-o licoare magică, ce permitea celui care o bea să vadă zânele.

Din secolul XVI uleiul de cimbru a fost folosit pentru proprietăţile sale antiseptice sub formă de spălături de gură şi în aplicaţii topice.

În anul 1997 a fost ales de către Asociaţia Internaţională pentru Plantele Medicinale drept planta medicinală a anului.

Cimbrul are acţiune antiseptică, coleretică, colagogă, antitusivă, antihelmintică, antifungică şi antipruriginoasă.

Acţiunile farmacologice documentate susţin multe întrebuinţări tradiţionale ale cimbrului, care au fost, în principal, atribuite uleiului volatil cu compuşi fenolici (timol şi carvacrol, împreună reprezentând cca. 70%) şi flavonoidelor.

Cimbrul este un antibiotic puternic, acţiunea antibiotică a uleiului volatil de cimbru fiind dovedită şi la noi prin realizarea de aromatograme (antibiograme realizate cu uleiuri volatile).

Tradiţional cimbrul este folosit în dispepsie, gastrite cronice, astm, diaree şi enuresis la copii, laringite, tonsilite (ca gargară), specific în pertusis şi bronşite, tuse şi catar al tractului respirator superior.

Unele studii au demonstrat efectele imunomodulatoare ale uleiului de cimbru, benefice în infecţii şi boli imunitare.

Studiile recente au demonstrat şi o acţiune de protejare a moleculei de ADN de leziunile induse prin oxidare (acţiune antioxidantă), precum şi un efect de reducere, la femei, a durerilor din perioada menstruaţiei (efect comparativ cu al ibuprofenului).