Steatoza hepatică este cea mai frecventă afecțiune a ficatului, de care suferă 27% din populația țărilor dezvoltate. Din acest motiv, este denumită și „boala civilizației”. Reprezintă o acumulare excesivă de grăsimi în ficat, iar acesta se inflamează și nu mai funcționează corespunzător. Vestea proastă e că nu există tratament medicamentos clasic care să vindece ca prin minune boala. Vestea bună e că tot ce are nevoie bolnavul poate găsi într-un magazin naturist.
Ficatului i se mai spune „uzina vie” sau „laboratorul corpului”, pentru că acolo se desfășoară mecanisme vitale pentru organism. El produce bila care ajută la digestia anumitor alimente, în special grăsimi, e responsabil cu formarea unor hormoni, cu reglarea coagulării și producerea anticorpilor, elimină toxinele din sânge, sintetizează anumite proteine și multe altele. În total, are aproape 500 de funcții. Trebuie să avem mare grijă de el. Steatoza hepatică apare mai frecvent la persoanele de peste 50 de ani, la cei cu un stil de viață dezordonat, care consumă alcool pe perioade lungi de timp și alimente nesănătoase, bogate în grăsimi. Diabetul zaharat, tulburările metabolice, obezitatea, hipertensiunea arterială, colesterolul crescut, scăderea bruscă în greutate și administrarea pe termen lung a unor medicamente (hormoni corticoizi, estrogeni, statine), unele afecțiuni autoimune (tulburările de stocare a glicogenului, ciroza biliară primitivă), dislipidemiile, infecțiile virale cronice (cu virus hepatic B sau C) toate acestea pot duce la apariția steatozei hepatice.
Cum se manifestă
Boala ficatului gras este una silențioasă. În stadii incipiente, nu prezintă simptome. Şi chiar dacă apar, sunt vagi, gen oboseală, durere în zona ficatului, lipsa poftei de mâncare, greață, pierderi în greutate. Se descoperă doar în urma unor analize de sânge (indicatorul fiind creșterea valorilor transaminazelor) şi după o ecografie abdominală care arată, de obicei, un ficat mărit, cu structură neomogenă.
Cât e de periculoasă această boală
Dacă nu se iau măsuri la timp și nu se tratează corect, riscurile sunt multiple. Poate apărea hepatita cronică. Aceasta din urmă, și ea netratată, va evolua mai departe către ciroză hepatică, cu fibroza țesutului hepatic, insuficiență hepatică, icter, edeme, acumulare de lichid în cavitatea peritoneală... Nu trebuie să se ajungă acolo. Ficatul își poate reveni cu ajutoare din natură.
Stilul de viață corect
Ficatul este un organ care se reface, cu puțin ajutor. Mai concret, este nevoie de schimbarea stilului de viață și de remedii pe bază de plante. În primul rând, bolnavul trebuie să mai slăbească (dacă obezitatea este cauza), sau să renunțe definitiv la alcool (în cazul în care vorbim de steatoză hepatică alcoolică), să elimine factorii declanșatori (alimente cu aditivi, automedicația, grăsimile). Este nevoie de o dietă săracă în grăsimi animale, dulciuri și alimente procesate, și bogată în legume, cereale integrale, grăsimi sănătoase din uleiuri vegetale (ulei de măsline, avocado etc.). Nu trebuie să uităm de odihnă și de mișcare – 30 de minute de sport ușor pe zi ajută enorm.
Cele mai bune remedii pentru refacerea ficatului
În paralel, este nevoie de remedii care țintesc curățarea în profunzime a ficatului și a căilor biliare (pe bază de păpădie, lemn dulce, armurariu, cătină, măceșe). După o astfel de cură, care durează în medie o lună, se pot administra capsule din plante medicinale cu efect hepatoregenerator, hepatoprotector, de stimulare a metabolismului grăsimilor și de stimulare a funcțiilor detoxifiante ale ficatului: anghinare, armurariu, schisandra, rostopască, păpădie, sulfină, turmeric, reishi, shiitake. Administrarea acestora se face pe o perioadă de trei luni. De altfel, tratamentul fitoterapic poate dura între două și șase luni, în funcție de situația bolii, conform recomandării medicului. Aceste remedii naturale pot avea rezultate bune atât în reducerea cauzelor, cât și în reducerea riscului apariției sau agravării multor patologii cronice asociate bolilor hepatice. Iată în tabelul de mai jos plantele recomandate și efectele lor.
| Efect | Plante medicinale |
| Hepatoprotector | Schisandra scade nivelul transaminazelor, îmbunătățește funcțiile hepatice și ajută la detoxifierea hepatică. |
| Anghinarea are și efecte depurative și de stimulare a funcțiilor ficatului, fiind și un bun hipocolesterolemiant. | |
| Boldo stimulează funcțiile ficatului și vezicii biliare. | |
| Hepatoregenerator | Armurariu are acțiune hepatoprotectoare recunoscută și antihepatotoxică. Se poate asocia preventiv unor medicamente cu potențial hepatotoxic. |
| Sulfina este și un bun hepatoprotector, antiinflamator și facilitează digestia. | |
| Antihepatotoxic (stimularea detoxifierii ficatului) | Armurariu (silimarina) împiedică pătrunderea substanțelor toxice în celula hepatică. |
| Păpădia are efect depurativ, fiind un bun drenor hepatobiliar și favorizând hepatoprotecția. | |
| Rostopasca are efect hepatoprotector, stimulează funcția ficatului și a vezicii biliare, are efect de scădere a colesterolului și îmbunătățește detoxifierea ficatului. | |
| Antioxidant | Schisandra chinensis previne degradarea celulară. |
| Armurariu este și ușor coleretic-colagog, stimulând fluxul biliar. | |
| Anginarea favorizează eliminarea colesterolului în lichidul biliar şi creste coeficientul HDL/LDL. | |
| Ganoderma are și acțiune hepatoprotectoare și ajută la regenerarea celulelor hepatice | |
| Tonic hepatic | Cicoarea are efect detoxifiant, tonic și descongestionant, scade colesterolul și glicemia. |
| Păpădia este și un bun tonic amar, stimulează secreţia glandelor digestive şi salivare. |
Limitări și atenționări
Remediile naturale recomandate în steatoza hepatică pot fi administrate pe termen lung, fără a avea efecte adverse. Unele sunt bune și în cazul diabetului zaharat, altele scad colesterolul. Tratamentul se poate asocia și cu administrarea de medicamente anticoagulante sau anticoncepționale, neinfluențând efectul acestora. Singura restricție este în cazul femeilor însărcinate și a mamelor care alăptează, din cauza posibilelor efecte de stimulare a contracțiilor uterine, respectiv faptul că substanțele active din plante trec în laptele matern și-i pot modifica gustul. Armurariul se poate administra fără nicio problemă în perioada alăptării, iar în perioada sarcinii se poate folosi cu precauție, în doze adecvate și pe perioade mai scurte, de două săptămâni. Gălbenelele și sunătoarea pot fi administrate atât sub formă de ceai, cât și sub formă de ulei gras, atât în perioada de alăptare, cât și în cea de sarcină.
