Cistita (infecția și inflamația vezicii urinare) și alte infecții ale tractului urinar (de exemplu, uretrita sau pielonefrita) sunt de obicei cauzate de bacterii patogene. Escherichia coli este cea mai comună bacterie izolată și reprezintă aproximativ 80% dintre cazurile de infecțiile urinare (ITU) dobândite în comunitate. Dintre pacienții cu vârsta cuprinsă între 20 și 50 de ani, ITU sunt de aproximativ 50 de ori mai frecvente la femei decât la bărbați. Tratamentul standard al cistitei acute include terapia antibacteriană. Fluorochinolonele, trimetoprimul-sulfametoxazolul sau antibioticele macrolide eradichează în mod eficient agenții patogeni bacterieni din rezervoarele tractului urinar. Cu toate acestea, rata de recurență pentru ITU este ridicată, iar multe femei (până la 30%) au 3-5 episoade de ITU pe an.
Tratamentele repetate de antibiotice pot duce la creșterea rezistenței bacteriene și, de asemenea, pot provoca reacții adverse neplăcute. În plus, inflamația tractului urinar este un simptom dureros și adesea disconfortant al infecției bacteriene. Evident, există o cerere de medicamente alternative eficiente (de exemplu, non-antibiotice) care pot fi utilizate în mod convenabil pentru automedicație pentru a trata sau preveni infecțiile tractului urinar la oameni.
Tratamentul tradițional al ITU, utilizând remedii naturale, include diuretice (troscot, pătlagină, fructe de ienupăr), antiseptice vegetale (de exemplu, suc sau extract de afine, conținând flavonoide) care sunt recomandate pe scară largă.
Tropaeolum majus L., sau călțunașul, este o plantă medicinală răspândită în zonele cu climat temperat, folosită în mod obișnuit în domeniul culinar și în medicina tradițională datorită proprietăților terapeutice. Frunzele plantei sunt utilizate în medicina tradițională pentru tratarea infecțiilor tractului urinar.
În ultimii ani, au fost studiate diferite efecte ale florilor și frunzelor acestei plante, dar beneficiile lor nu sunt pe deplin cunoscute. S-au desfășurat mai multe studii cu planta, unele având ca scop identificarea compușilor fenolici în raport cu capacitatea sa antioxidantă și activitatea antimicrobiană împotriva diferitelor bacterii și a Candida albicans. În plus, a fost analizat impactul extractului natural asupra stresului oxidativ și a inflamației.
Acizii fenolici majori identificați au fost acidul galic, acidul cafeic și p-cumaric, iar flavonoizii predominanți au fost quercetina, epicatechina și luteolina. Călțunașii, după cum s-a constatat, sunt surse bogate de polifenoli cu activitate antioxidantă marcantă. Extractul, de asemenea, prezintă un efect antibacterian asupra unor tulpini de streptococ, dar și efecte protectoare asupra celulelor endoteliale expuse stresului hiperosmotic. Aceste descoperiri experimentale au sugerat că planta poate exercita protecție împotriva infecțiilor bacteriene.
Studiile au mai găsit că frunzele de călțunași conțin cantități mari de glucozinolat glucotropaeolin. Când se consumă frunze de călțunași, glucotropaeolina este hidrolizată la așa-zisul ulei de muștar (izotiocianat de benzii), care este absorbit în intestin și excretat în urină, realizându-și astfel activitatea antimicrobiană. Uleiul de muștar obținut din Tropaeolum majus are, in vitro, un efect bacteriostatic, virustatic și antimicotic.
Datele clinice mai vechi arată eficacitatea plantei în infecțiile tractului urinar.
Pe baza proprietăților farmacologice, Comisia Germană E consideră, de asemenea, că se poate presupune o contribuție calitativ pozitivă la eficacitatea formulărilor combinate cu călțunași pentru tratamentul de susținere a infecțiilor tractului urinar inferior.
Călțunașii intră în compoziția capsulelor Diurosept cu merisor, recomandate în caz de infecții ale tractului urinar: cistită, uretrită, prostatite.
