Cistitele sunt, pe cât de periculoase, pe atât de chinuitoare. Cauzate în general de bacterii de tipul E. coli sau stafilococilor, streptococilor, ele provoacă dureri şi usturimi la urinare, dureri abdominale, febră. Afectează mai mult femeile care, în asemenea momente, au o stare generală de rău şi abia dacă pot sta 10 minute departe de toaletă. Vara este, din păcate, „sezonul” acestor infecții.
Infecția urinară reprezintă o inflamație a căilor urinare provocată de microbi. Este de mai multe tipuri, în funcție de localizare. Poate fi nefrită sau pielonefrită (infecția rinichilor și ureterelor), cistită (infecția vezicii urinare; există chiar cistită estivală), anexită (așa-numita „răceală la ovare”) și uretrită (infecție uretrală). Cistita sau infecția de căi urinare joase este o inflamație a mucoasei din interiorul vezicii urinare, respectiv a căilor urinare joase. Poate fi de cauză infectioasa = bacteriană sau neinfecțioasă. Femeile sunt cele mai predispuse la această afecțiune, considerându-se că mai bine de jumătate din populația feminină se confruntă cel puțin o dată în viață cu acest tip de infecție.
De ce apare?
Potrivit statisticilor, pe timpul verii crește numărul infecțiilor urinare, în special la femeile tinere, sub 44 de ani. Vestimentația mai lejeră, apa rece din bazinul de înot, orele petrecute într-un costum de baie umed, dar și deshidratarea, toate acestea favorizează apariția cistitei. Alți factori favorizanți sunt imunitatea scăzută, consumul insuficient de lichide, anumite metode contraceptive, nerespectarea regulilor de igienă, dar și rezistența la antibiotice, litiaza renală sau lipsa estrogenilor din perioada menopauzei. Cistita poate apărea și în cazul unor vaginite netratate, a unei constipații cronice.
Simptomele, extrem de neplăcute!
Nevoia de a merge des la toaletă, durerea sau senzația de arsură în timpul urinării, eliminarea unor cantități mici de urină, care are o culoare închisă, tulbure, cu un miros înțepător, disconfortul și durerile abdominale, lipsa de energie, febra și frisoanele, acestea sunt principalele simptome ale cistitei. Diagnosticul trebuie confirmat la medic. O ecografie poate arăta prezența inflamației, iar sumarul de urină și urocultura arată dacă există bacterii.
Cele mai mari riscuri:
Netratate corespunzător, cistitele recidivează, apare rezistența la antibiotice, suferințele sunt tot mai mari, se poate ajunge la pielonefrite sau chiar la infertilitate. Infecțiile de căi urinare joase favorizează formarea calculilor, pot da hemoragie sau poate apărea riscul cronicizării prin ascensiunea infecției până la rinichi.
În ce constă tratamentul corect:
Tratamentul clasic recomandat în caz de infecție a căilor urinare joase constă în administrarea de antibiotice de sinteză și medicamente antiinflamatorii, plus mărirea aportului de lichide. Însă antibioticele de sinteză slăbesc și mai mult sistemul imunitar, iar administrarea lor în exces poate determina o rezistență a bacteriilor la respectivele medicamente. Ce trebuie să știți, însă, e că există remedii naturale care pot trata cistita eficient, fără a da niciun fel de risc sau efecte adverse.
Natura ne oferă plante medicinale cu efect antibiotic și antiinflamator care acționează țintit pe aparatul urinar. Unele au și acțiune antifebrilă, antalgică și diuretică, crescând eficiența tratamentului. În cazuri urgente, aceste plante se administrează sub formă de pulberi încapsulate sau uleiuri esențiale. Ceaiurile vin cu un aport de lichide, absolut necesar în această situație. Există ceaiuri din plante medicinale cu acțiune antibacteriană, antiseptică, antispastică și antiinflamatoare, care se pot administra atât la nevoie, cât și preventiv, fără riscul apariției unor complicații. O cură cu ceaiuri se poate realiza pe o perioadă de 1-3 luni, chiar dacă simptomele dispar după câteva zile. În felul acesta se stabilizează efectele și se previn recidivele.
Soluții pentru copii și femei însărcinate:
În tabelul de mai jos puteți vedea ce plante medicinale sunt recomandate în cistită. Ele se pot administra și copiilor de peste 3 ani, câte două căni de ceai pe zi, marind doza pe măsura creșterii în vârstă. Perioada de tratament este de minimum 3-4 săptămâni. Infecția poate apărea frecvent și în sarcină. Gravidele sunt predispuse la astfel de probleme din cauză că fătul pune presiune pe aparatul urinar, dar și din cauza modificărilor hormonale. Netratată corespunzător, infecția poate duce la naștere prematură. Sunt recomandate 2-3 căni de ceai pe zi, pe perioade de timp mai scurte, de câte două săptămâni pe lună. Ca stil de viață, pentru a preveni recidivele, evitați purtarea lenjeriei sintetice și orientați-vă doar spre bumbac, nu amânați mersul la toaletă (urina care stagnează favorizează multiplicarea germenilor), mare atenție la regulile de igienă în toaletele publice și spălați-vă pe mâini nu doar după folosirea lor, ci și înainte.
Efect | Plante medicinale |
Antibiotic | Merișor – conține acid salicilic și antioxidanți cu rol antibacterian, dar și alte principii active cu acțiune diuretică și antimicrobiană inclusiv pe Escherichia coli |
Ienupăr – datorită uleiului volatil din compoziție, are efect antibiotic, este diuretic și ajută la reducerea disconfortului, a senzațiilor de arsură sau usturime apărute la urinare | |
Plop – are și acțiune antiinflamatoare, antalgică, diuretică și antifebrilă | |
Pir – are efect antimicrobian, antifungic, diuretic, fiind util și în litiază renală și biliară | |
Lavandă – este antimicrobiană, antifungică, analgezică și calmantă | |
Cuișoare – au acțiune antiseptică, antiinflamatoare și antalgică | |
Antiinflamator | Mătase de porumb - are și efect diuretic și antioxidant, contribuind astfel la protejarea aparatului urinar |
Codițe de cireșe – are efect diuretic și astringent | |
Coada calului - este și diuretică, bogată în minerale (siliciu, potasiu, calciu), ajutând la eliminarea acidului uric și a apei din țesuturi | |
Porumbar - are acțiune diuretică, antiseptică |