Lemongrass: o plantă aromatică cu aplicații terapeutice complexe

Cymbopogon citratus (DC.) Stapf, plantă din familia gramineelor (Poaceae), cunoscută și sub numele de lemongrass, este o plantă perenă care ​​se găsește în toată Asia tropicală și subtropicală, Africa, America Centrală și de Sud și este cultivată în Africa de Sud, provinciile sudice ale Chinei, dar și în alte țări. Denumirea specifică „citratus” se referă la termenul latin care înseamnă cu miros de lămâie. 

Diversitatea compușilor din compoziția sa dar și multitudinea beneficiilor acestora explică versatilitatea lemongrass-ului în fitoterapie și utilizarea sa în diferite sisteme medicale tradiționale din Asia, Africa și America Latină. Uleiul esențial de lemongrass conține în proporție de 70–85% citral, alături de linalool, geraniol și alți compuși aromatici. Acești constituenți sunt responsabili pentru activitatea antiinflamatoare, antimicrobiană și calmantă a plantei.

Utilizarea lemongrass-ului are o istorie îndelungată. Planta a fost menționată pentru prima dată în medicina tradițională chineză în perioada dinastiei Tang (618–907 d.Hr.), iar ulterior a devenit un remediu frecvent în medicina populară din numeroase regiuni ale lumii. Uleiul esențial de lemongrass a fost descris oficial în Farmacopeea Britanică din 1914.

În India, lemongrass-ul a fost utilizat pentru afecțiuni digestive, în Asia de Sud-Est pentru febră și infecții respiratorii, iar în America Latină ca tonic, analgezic și remediu pentru răceli. În Africa și Caraibe, planta a fost utilizată pentru diabet, tuse, febră și dureri musculare. 

În Malaezia, este frecvent utilizat pentru a trata gripa, febra, pneumonia și problemele gastrointestinale și ca medicament diaforetic. În Nigeria, lemongrass este utilizat ca antipiretic și pentru proprietățile sale stimulante și antispasmodice, în timp ce în Indonezia, planta este recomandată ca ingredient care ajută la digestie, promovează diureza și transpirația și reglează ciclul menstrual. 

În Africa și Asia, proprietățile sale antitusive, antiseptice, diaforetice și antireumatice sunt cunoscute și este utilizat pentru a trata durerile lombare și entorse. În medicina tradițională din Surinam, este utilizat împotriva tusei, rănilor, astmului și bolilor vezicii urinare și ca analgezic și calmant pentru dureri de cap. De asemenea, este aplicat ca repelent și carminativ. 

În Brazilia, este un medicament pe bază de plante foarte comun, recomandat pentru multe afecțiuni, inclusiv ca tonic, adjuvant digestiv, antitusiv, anti-răceală, analgezic, ca tratament pentru boli de inimă, antipiretic, antiinflamator în bolile tractului urinar, diuretic, antispastic, diaforetic și antialergic.