Guta: definiție, cauze și simptome, manifestări și regim alimentar recomandat
Guta este o boală inflamatorie, caracterizată prin episoade bruște și severe de dureri articulare, cauzate de acumularea de acid uric în sânge și depunerea de cristale de urat în articulații. Deși este o afecțiune cronică, gestionarea ei printr-o abordare holistică care presupune că nu tratăm doar inflamația locală, ci corectăm dezechilibrul sistemic care a permis cristalizarea acidului uric, combinând dieta, hidratarea și tratamentul natural, astfel încât permite persoanelor să ducă o viață activă și să prevină degradarea articulațiilor.
Rezumat
- Ce este guta și care este mecanismul apariției sale
Guta este o boală metabolică inflamatorie, care apare când corpul produce prea mult acid uric, sau când rinichii nu pot elimina eficient acidul uric existent, iar acesta se depune sub formă de cristale de urați în articulații.
- Factorii de risc pentru gută
Stilul de viață este adesea declanșatorul bolii: alimentație bogată în purine, consumul crescut de fructoză și alcool, deshidratarea și obezitatea.
- Opțiuni de tratament și stil de viată
Este recomandată o dietă echilibrată, bogate în legume, fructe și cereale, cu un conținut limitat de alimente care conțin purine (carne și produse din carne, bere, fructoză concentrată). În plus, este necesar să se mențină o masă corporală optimă, o hidratare și o activitate fizică adecvată.
Cuprins:
- Definiția gutei și mecanismul acumulării acidului uric
- Cauzele apariției și rolul metabolismului purinelor
- Factorii de risc: alimentație, alcool, predispoziție genetică
- Simptomele caracteristice - cum se manifestă guta?
- Tabel cu alimente permise în gută - ce agravează și ce ajută în controlul bolii
- Importanța hidratării și a stilului de viață în prevenirea crizelor de gută
- Opțiuni de tratament și metode de gestionare pe termen lung
Definiția gutei și mecanismul acumulării acidului uric
Guta este o boală metabolică inflamatorie. Ea apare atunci când în organism există un exces de acid uric, produs rezidual rezultat din descompunerea purinelor. Când nivelul acestuia depășește pragul de solubilitate (peste 6.8 mg/dL), se transformă în cristale de urat de sodiu, care seamănă cu niște ace microscopice. Ele se depun preferențial în zonele cu temperatură mai scăzută (articulațiile periferice) și în zonele cu flux sanguin redus (cartilaje, tendoane).
Cauzele apariției și rolul metabolismului purinelor
Purinele sunt compuși naturali găsiți atât în celulele corpului, cât și în unele alimente. În mod normal, acidul uric se dizolvă în sânge, trece prin rinichi și este eliminat prin urină. Guta apare când corpul produce prea mult acid uric, sau când rinichii nu pot elimina eficient acidul uric existent.
Factorii de risc: alimentație, alcool, predispoziție genetică
Deși genetica joacă un rol în modul în care procesăm purinele, stilul de viață este adesea declanșatorul:
O dietă bogată în carne roșie, organe (ficat, rinichi, creier), carne de vânat, pește și fructe de mare.
Zaharurile din sucurile carbogazoase și produsele procesate accelerează producția de acid uric.
În special berea și băuturile spirtoase, cresc rapid nivelul acidului uric prin procese metabolice la nivelul ficatului.
Reduce volumul plasmatic și favorizează concentrarea și cristalizarea acidului uric în articulații.
Excesul de greutate face ca celulele să producă mai mult acid uric și crește rezistența la insulină.
Hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și bolile renale cronice.
Anumite medicamente, cum ar fi diureticele (folosite pentru tensiune), pot declanșa crize.
Simptomele caracteristice - cum se manifestă guta?
Simptomele gutei sunt adesea descrise ca fiind unele dintre cele mai intense dureri fizice, apărând brusc, frecvent în timpul nopții sau spre dimineață.
Iată principalele manifestări, structurate pe etape:
- Atacul acut (Criza de gută)
Durerea articulară severă este simptomul cardinal. Debutează brusc și atinge intensitatea maximă în primele 12-24 de ore. De cele mai multe ori afectează baza degetului mare de la picior, dar poate apărea și la glezne, genunchi, încheieturile degetelor de la mână sau la coate.
Articulația devine vizibil umflată, tensionată și capătă o culoare roșie-violacee.
Zona afectată este fierbinte și sensibilă la atingere, încât nici măcar greutatea unui cearșaf sau atingerea hainelor nu pot fi tolerate.
- Disconfortul persistent (După criză)
După ce durerea severă dispare, persistă o stare de disconfort și o rigiditate a articulației care poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni. Atacurile ulterioare tind să dureze mai mult și să afecteze mai multe articulații.
- Limitarea mobilității
Pe măsură ce guta progresează sau în timpul vârfului inflamației, capacitatea de a mișca articulația este sever limitată, făcând mersul sau utilizarea mâinilor extrem de dificile.
Dacă nivelul acidului uric nu este controlat pe termen lung, apar:
- Tofi gutoși: Noduli duri, de culoare albicioasă sau galbenă, care se formează sub piele (pe degete, coate sau pavilionul urechii). Aceștia nu sunt dureroși în sine, dar se pot inflama și pot ulcera, eliminând o substanță cretoasă.
- Deformări articulare: Depunerea constantă de cristale poate duce la distrugerea cartilajului și a osului, cauzând leziuni permanente.
Tabel cu alimente permise în gută - ce agravează și ce ajută în controlul bolii
Alimente permise în gută
Alimente interzise sau restricționate în gută
Alimentele bogate în purine sunt principalii declanșatori ai hiperuricemiei. Acestea trebuie monitorizate strict, mai ales în timpul episoadelor acute. Iată clasificarea lor în funcție de concentrație:
Alimente cu conținut foarte ridicat de purine (de evitat complet)
- Organe de animale: ficat, rinichi, inimă, creier, momițe.
- Carne de vânat: căprioară, iepure, mistreț.
- Pește de mare și fructe de mare: anșoa, sardine, hering, macrou, midii, scoici, icre, creveți.
- Extracte de carne: supe concentrate, sosuri grele pe bază de carne.
Alimente cu conținut moderat de purine (de consumat cu moderație)
În perioadele de remisie, acestea pot fi incluse în porții mici (maximum 100g/zi):
- Carne roșie și albă: vită, porc, miel, pui, curcan.
- Pește proaspăt: păstrăv, ton, cod.
- Leguminoase: fasole uscată, linte, mazăre, năut.
- Legume: spanac, sparanghel, ciuperci, conopidă.
Studiile recente arată că purinele din plante sunt mai puțin riscante decât cele animale, dar necesită atenție.
„Purinele lichide” (efect indirect)
Deși nu conțin propriu-zis purine, aceste substanțe forțează corpul să producă acid uric sau blochează eliminarea lui:
- Berea conține drojdie și guanozină, fiind cel mai periculos tip de alcool pentru gută.
- Băuturile cu fructoză: sucurile de tip cola și sucurile de fructe industriale cresc rapid nivelul acidului uric prin procese metabolice la nivelul ficatului.
Alimentele recomandate sunt acelea care nu doar că au un conținut scăzut de purine, dar ajută activ la eliminarea acidului uric și la reducerea inflamației din corp.
- Lactate degresate: iaurtul grecesc cu 0-2% grăsime, brânza de vaci proaspătă și laptele degresat sunt vedetele dietei. Acestea conțin proteine care ajută la eliminarea acidului uric prin urină.
- Ouăle sunt o sursă excelentă de proteine complete și sunt, în mod natural, foarte sărace în purine.
- Toful și produsele din soia sunt surse de proteine care nu cresc riscul de gută.
- Cireșele și vișinele sunt considerate "medicament natural". Consumul a aproximativ 10-20 de cireșe pe zi poate reduce semnificativ riscul unui nou atac de gută.
- Fructele bogate în Vitamina C: lămâile, portocalele, kiwi și căpșunile. Vitamina C ajută rinichii să excreteze mai eficient acidul uric.
- Bananele sunt bogate în potasiu, care ajută diureza și sănătatea rinichilor.
- Legume verzi și rădăcinoase: dovleceii, ardeiul gras, cartofii, morcovii și castraveții.
- Cereale integrale: ovăzul, orezul brun, hrișca și pastele integrale oferă fibre care ajută la reglarea nivelului de insulină (insulina ridicată blochează eliminarea acidului uric).
- Semințe și nuci: semințele de in, de chia și nucile sunt surse bune de grăsimi sănătoase care combat inflamația.
Importanța hidratării și a stilului de viață în prevenirea crizelor de gută
Hidratarea și stilul de viață pot preveni până la 80% din atacurile de gută, chiar și în absența unei medicații agresive.
Hidratarea este „mecanismul natural de spălare” al acidului uric. O hidratare corectă (2,5 - 3 litri pe zi) menține acidul uric sub formă dizolvată, facilitând eliminarea lui prin rinichi. Adăugarea sucului de lămâie în apă (fără zahăr!) ajută la alcalinizarea urinei, ceea ce face acidul uric mult mai solubil și mai ușor de eliminat. De asemenea ajută să bei ceaiuri din plante medicinale sau băuturi cu rădăcină pulbere de păpădie.
Obezitatea abdominală este strâns legată de gută. Celulele adipoase produc citokine inflamatorii, iar nivelul ridicat de insulină (specific persoanelor supraponderale) forțează rinichii să reabsoarbă acidul uric în loc să-l elimine. Dietele drastice sau postul prelungit pot declanșa o criză de gută, deoarece descompunerea rapidă a țesuturilor eliberează cantități masive de purine în sânge. Slăbirea trebuie să fie graduală.
Activitatea fizică moderată este esențială în perioadele dintre crize, deoarece îmbunătățește circulația ajutând la prevenirea acumulării de cristale în extremități.
În prezent, cea mai solidă justificare clinică este recomandarea unei diete echilibrate, bogate în legume, fructe și cereale, cu un conținut limitat de carne și produse din carne. În plus, este necesar să se mențină o masă corporală optimă, o hidratare și o activitate fizică adecvată.
Opțiuni de tratament și metode de gestionare pe termen lung
Tratamentul gutei este o strategie în doi pași: oprirea crizei acute și prevenirea acumulării de acid uric, pe termen lung.
Tratamentul crizei acute
Scopul este reducerea rapidă a durerii și inflamației. Cu cât tratamentul începe mai devreme (în primele ore), cu atât criza va fi mai scurtă. Se folosesc antiinflamatoare nesteroidiene (în doze specifice recomandate de medic), colchicina -un medicament derivat din brândușa de toamnă, sau corticosteroizi.
Terapia de scădere a acidului uric (prevenția pe termen lung)
Inhibitori de xantin-oxidază (Alopurinol, Febuxostat): Acestea blochează enzima care produce acidul uric în ficat.
Uricozuricele: Medicamente care ajută rinichii să elimine mai mult acid uric.
Monitorizarea și dizolvarea depunerilor de urați
Dacă urmezi tratamentul corect timp de 6-24 de luni, cristalele depuse în articulații încep să se dizolve.
Suplimente naturale
Pentru a accelera eliminarea acidului uric, poți asocia următoarele suplimente naturale, recunoscute pentru eficiența lor în managementul gutei:
- Vitamina C: Studiile clinice arată că un aport constant de 500mg/zi Vitamina C ajută rinichii să elimine acidul uric în urină, reducând astfel riscul depunerii cristalelor de urat monosodic în structurile articulare și țesuturile moi.
- Ceaiurile din plante diuretice uricozurice au capacitatea specifică de a stimula rinichii să elimine acidul uric din sânge prin urină. Aceasta este cheia oricărui tratament naturist pentru gută, deoarece atacă problema de la rădăcină: acumularea excesivă (hiperuricemia).
Iată cele mai eficiente plante cu acest profil, pe care le regăsești adesea și în amestecuri precum ceaiul ceaiul Articulații sănătoase L93:
Mesteacănul (Betula pendula)
Frunzele de mesteacăn conțin flavonoide care cresc volumul de urină fără a elimina și sărurile minerale esențiale. Acesta „spală” literalmente cristalele de acid uric de la nivelul rinichilor și al articulațiilor.
Urzica (Urtica dioica)
Urzica nu doar că elimină acidul uric, dar ajută și la alcalinizarea sângelui. Este un diuretic puternic care facilitează excreția uratului de sodiu. În plus, are un conținut ridicat de bor și minerale care ajută la calmarea durerii asociate cu crizele de gută.
Frasinul (Fraxinus excelsior)
Frunzele de frasin conțin substanțe care inhibă reabsorbția acidului uric în tubii renali, ajutând corpul să îl elimine mai rapid prin tractul urinar.
Ienupărul (Juniperus communis)
Este un antiseptic și diuretic eficient care stimulează funcția renală de eliminarea uraților și altor deșeuri metabolice.
Troscotul (Polygonum aviculare)
Este apreciat în principal pentru proprietățile sale diuretice și antiinflamatoare, care ajută la gestionarea nivelului de acid uric și a simptomelor articulare.
Guta este o afecțiune a articulațiilor, cauzată de depuneri ale unor săruri de acid uric, aflat în exces. Poate fi gestionată eficient pe termen lung printr-o abordare ce combină tratamentul medicamentos, o dietă riguroasă și remedii naturale, transformând boala dintr-o condiție invalidantă într-una controlabilă. Cheia succesului constă în consecvență, monitorizarea acidului uric și respectarea recomandărilor de stil de viață, pentru a preveni crizele acute.
Referințe
- Choi HK. A prescription for lifestyle change in patients with hyperuricemia and gout. Curr Opin Rheumatol. 2010;22:165-72.
- Brzezińska O, Styrzyński F, Makowska J, Walczak K. Role of Vitamin C in Prophylaxis and Treatment of Gout-A Literature Review. Nutrients. 2021 Feb 22;13(2):701. doi: 10.3390/nu13020701.
- Mahomoodally, M. F., Coodian, K., Hosenally, M., Zengin, G., Shariati, M. A., Abdalla, A. N., Alhazmi, H. A., Khuwaja, G., Mohan, S., & Khalid, A. (2024). Herbal remedies in the management of hyperuricemia and gout: A review of in vitro, in vivo and clinical evidences. Phytotherapy Research, 38(7), 3370-3400. https://doi.org/10.1002/ptr.8211
Hemoroizii: tipuri, cauze, simptome, remedii, regim alimentar
Plante care alungă astenia de toamnă
Plante pentru echilibru emoțional, din ceaiul DISTONOPLANT
Plante medicinale și tratamente naturiste pentru ameliorarea simptomelor menopauzei
Plante medicinale benefice în tratamentele antivirale
Atenţie cum trataţi răceala dacă suferiţi de alte boli cronice!
