Coriandru

Originar din sudul Europei şi Asia, coriandrul este o plantă anuală, ierboasă. Frunzele bazale lung peţionale, cele mijlocii 1-2 penat-sectate, iar cele superioare de trei ori sectate cu lacinii rare, înguste. Flori cu petale albe sau roz-violaceu, grupate în umbele compuse. Fructele diachene mici, sferice.

A fost menţionat în scrierile sanscrite timpurii şi în cărţile mozaice, în Exod şi apare în faimosul papirus egiptean Ebers. Fructele de coriandru au fost utilizate de evrei şi romani ca medicament şi ca şi condiment. A fost foarte des menţionat în cartea lui Apicius Coelius (Apicius este o colecţie de reţete culinare romane). Columella (cel mai important scriitor în domeniul agriculturii), în secolul I, apoi Palladius (alt scriitor cu cărţi în domeniul agriculturii) în secolul III, au descris şi îndrumat cultivarea sa.

Medicina populară serveşte coriandru în bolile de stomac de natură inflamatorie, contra diareelor disenteriforme cu tenesme, în durerile articulare, contra viermilor intestinali, pentru sporirea secreţiei lactate etc.

Comisia E recomandă coriandrul în probleme dispeptice, pierderea apetitului.

În fitoterapia franceză este tradiţional utilizat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor digestive precum distensia epigastrică, digestie lentă, eructaţie şi flatulenţă; ca tratament adjuvant al componentei dureroase a afecţiunilor digestive funcţionale.

Proprietăţile fructelor de coriandru se datorează în cea mai mare parte uleiului volatil, acesta având ca şi componentă majoră D-linaloolul, urmat de limonen, dar într-o cantitate mult redusă comparativ cu primul, α-pinen, camfor, α-terpineol, p-cimen etc. Datorită combinaţiei de compuşi, uleiul volatil de coriandru dezvoltă la nivel sistemic o acţiune antistres-adaptogenă, imunomodulatoare, armonizantă hormonal şi cardiovascular, dermoregeneratoare, antimicrobiană şi de stimulare generală puternică, la care se adaugă în plan psihic un puternic efect anxiolitic, psihorelaxant şi stimulant al capacităţii de concentrare.

S-au mai efectuat studii in vitro care revelează şi o acţiune antioxidantă a fracţiunii polifenolice din fructele de coriandru.

O suspensie apoasă de fructe de coriandru în doze orale de 250 și 500 mg / kg b.w. la șobolani a oferit o protecție împotriva efectelor ulcerogene ale diferiților agenți de necrotizare.  Aceste efecte ar putea fi legate de proprietatea de eliminare a radicalilor liberi a diferiților constituenți antioxidanți prezenți în fructele de coriandru (flavonoide, cumarină, linalool) și, de asemenea, datorită formării unui strat protector prin interacțiunii hidrofobe.

S-a administrat un extract hidroalcoolic de fructe de coriandru (70% etanol) în doze de 50, 100 sau 150 mg / kg prin gavaj la șobolani timp de 7 zile. Doze mai mari (100 și 150 mg / kg) au crescut pofta de mâncare la șobolani și aportul energetic zilnic (cu 3,28 și 4,36 Kcal) comparativ cu cantitatea de energie și pofta de mâncare înainte de tratament.

Studiul a investigat efectul hipoglicemic al fructelor de coriandru în diabetul zaharat tip 2. După analizarea plasmelor în condiții de repaus alimentar și a glucozei urinare, 10 pacienți cu diabet zaharat de tip 2 fără medicație anterioară, 10 pacienți cu diabet zaharat tip 2 care au luat agenți hipoglicemici orali cu istoric de control inadecvat și 6 subiecți de control au primit doze mici (2,5 g tid) și doze mari (4,5 g tid) de extract fructe de coriandru. Cel mai mare efect a fost observat după consumul de extract alcoolic în doză mai mare, unde glicemia a scăzut de la 218,8 mg / dL la 134,4 mg / dL. Fructele de coriandru au o activitate hipoglicemică semnificativă în doză mare și pot fi combinate cu succes cu agenți hipoglicemici orali la pacienții diabetici de tip 2.